Jocul ielelor în ipostaza zilnică a eu-lui

Vis de iarnă -Poveste parfumată

2012-01-28T10:15:00.003+02:00

Era o seară puţin luminată de stele, iar strălucirea lor glacială mă îndemna să grăbesc pasul spre casă. Eram în apropierea drumului de unde se auzeau foarte clar nişte glasuri stridente ce-şi strigau schimbarea. Zăpada cristalină împrăştia din imacularea ei în jur, iar oamenii vibrau, simţind fulgii mari si pufoşi ce se topeau pe obraji şi gerul tăios ca pe o ultimă iniţiere ce duce spre acea schimbare. Copacii ce păreau sculptaţi de un mare meşter făurar, erau îmbrăcaţi în haine la fel de festive ca şi întinderile de clădiri din jur şi străjuiau tăcuţi mulţimea. Troiene imense erau inundate de lumina instalaţiilor electrice de pe străzi şi se simţea plutind în aer acel murmur de speranţă ce răzbătea prin gerul nepăsării. Glasul vântului şoptea tuturor povestea adevărată si aducea căldură în sufletele ce prea mult timp au fost în derivă, iar aripile generoase ale iernii mă purtau de acum spre inima aceea ce pulsa la o intensitate maximă, glasul devenind unul.

Cerul trimitea zâmbete sub forma mărgăritarelor sclipitoare. Toţi norii anilor trecuţi s-au scuturat, apoi s-au aşezat cuminţi pe pământ şi s-au transformat în zăpadă, într-o ultimă tentativă de a-i face pe oameni mai buni.

Văzduhul chiar celebra trezirea conştiinţelor, iar eu simţeam că trebuie să fiu acolo printre oameni.

Era vis sau realitate?!???

@Lolita_2012

Vă doresc cer senin şi zbor lin! :)

Poveştile parfumate au fost iniţiate la propunerea MIRELEI.

Au mai scris la tema de astăzi:

Ciprian Pardau

Carmen
Max Peter
Luna patrata
Daurel
Teo Negura
Lili innerspace
Rokssana
Gabi

Poveste parfumata despre cafea

2012-01-21T18:51:00.003+02:00

"Pefruntea frunzei se naşte ziua cu gust de ciocolată

şistăm pe marginea patului privind răsăritul ei

necăutăm cuvintele să le strecurăm printre stropi de cafea

şine trezim în iubire…

îmidai energie – un sărut de ciocolată caldă

valuricatifelate de senzaţii

închidochii să primesc

pepleoape aroma cafelei,

aromata .

pefundul ceştii rămân zgomotele oraşului."

sursa

Recunoscca sunt adepta unei cafele aromate dimineata si ma inscriu in randul fanilor declarati.De fapt, ziua incepe mult mai bine daca este langa mine si o ceasca aburinda decafea cu un guler generos de caimac. Imi place sa o savurez in tihna sieventual in pijamale, dupa toaleta de dimineata, mai ales la sfarsit de saptamana. Cafeaua a intrat in vietilenoastre si este o rutina calduta si inofensiva daca nu este consumata in exces.Este o bautura revigoranta indiferent de anotimp, ne stimuleaza gandirea siimaginatia.Unii spun ca ar avea efecte benefice asupra sanatatii, altii ca nu prea ar fi buna. Indiferent unde ne aflam, la serviciu, in oras sau incalatoriile noastre vom gasi si aceasta tentatie aromata care ne va ajuta sane concentram pe timpul zilei. Cafeaua e un rasfat al papilelor gustative, e o poezie de dis de dimineata. Intentionam sa scriu mai multe, dar va las incompania unor randuri avizate.

Undictionar al cafelei

"Existamulti termeni in lumea bautorilor de cafea si poate fi greu sa determini ceinseamna toti.

Deasemenea, exista oarecum un vocabular pentru descifrarea gradelor de gust,consistenta si acuitate ale cafelei. Chiar daca esti doar de ceva timp unbautor de cafea, stiind diferitele terminologii de cafea iti poate fi deajutor.

Aciditatea

Aciditatea,de exemplu, este un termen folosit pentru a descrie claritatea gustului decafea pe limba ta. O cantitate mare de aciditate in cafea este considerata a fio trasatura de dorit. Cand se vorbeste despre cafea, aciditatea este o senzatieresimtita pe cerul gurii. Aceasta senzatie este de obicei descrisa ca fiindluminoasa, de inviorare sau clara. O cafea considerata a fi buna, nu va fiastringenta si nici acida. Aceasta va oferi un gust care este mai moale siuneori oarecum dulce. Aciditate nu inseamna ca o cafea ar trebui sa aiba ungust amar. Daca o ceasca de cafea este amara, inseamna ca boabele au fost fieprea prajite, fie cafeaua nu a fost preparata intr-un mod ideal.

Constientizareaunei greutati pe limba, precum si vascozitatea sunt cunoscute ca fiind parteaprincipala a cafelei. O cafea mai puternica ca Sumatra va avea mai multagreutate si va fi mai siropoasa decat o cafea mai usoara, cum ar fi Kenya sauCosta Rica. Adesea, cafelele care sunt mai tari, au o cantitate mai mica deaciditate.

AromaCafelei

Amesteculde gust, miros si corpul cafelei este ceea ce este mentionata ca aroma cafelei.In termeni zdrobitori, cafeaua poate fi descrisa ca fiind dulce (fina) sautare(acida).

Cutoate acestea, daca doriti sa fiti un pic mai detaliat, puteti gasi arome decafea fiind descrise cu gust de fructe, cu gust de nuca, picante, sau chiar cugust de ciocolata.

Demulte ori, expertii in cafea pot sesiza pe loc distinctii usoare in gust si potobserva arome cum ar fi afine sau lamaie.

CafeauaAmestec

Cafeauaamestec reprezinta combinarea a doua sau mai multe soiuri de cafea prajita sauamestecul de boabe prajite diferit (inchis sau deschis). Amestecul produce ungust echilibrat, delicios. Exista un numar mare de cafenele care creeaza propriullor amestec pentru a fi cumparat.

Cafeau Lait

Termenulde „cafe au lait” (cafea cu lapte) este de origine franceza. Cafeaua cu lapteeste creata prin turnarea de lapte fiert si cafea intr-o ceasca in acelasitimp. Multi oameni iubesc o ceasca buna de cafea cu lapte.

CafeaTare

Atuncicand cafeaua este considerata ca fiind tare, acesta este termenul folositpentru a specifica puterea, fie defecte sau merite. Acesta ar putea fi folositpentru a spune ca o cafea are un gust puternic acid dau o aroma puternica.Atunci cand o cafea este tare nu inseamna neaparat ca este si buna, depinde demodul in care acest termen este folosit.

CafeaDulce

Ocafea dulce este cea care este fina, usoara pe cerul gurii si care nu contineimpuritati. O cafea dulce nu este dura ci mai degraba catifelata si moale.

Rasnita

Dacavreti sa va macinati singuri cafeaua si auziti termenul de rasnita v-ati puteaintreba ce inseamna. O rasnita de cafea este instrumentul ales pentru macinareacafelei in ochii multor oameni. O rasnita de cafea este formata din doua placiondulate din otel, cilindrice care au margini de taiere. Aceste margini suntreglabile si feliaza sau rad boabele pana la dimensiunea corespunzatoare, lucrudorit de toti cei care isi macina propriile boabe de cafea.

Espresso

Espressoeste o metoda de extragere a aromei de cafea, sub presiune, de la boabele decafea Arabica, special prajite si macinate fin foarte repede."

Sursa

Pentru relaxare, va dedic! Week-end placut! :)

Povestile parfumate le gasiti la MIRELA.

Au mai participat:

Doruri şi amoruri

2012-01-16T10:00:00.002+02:00

Sursa fotografiei

Durerea se mistuia în flăcările aducerilor aminte. La început era de nesuportat, dar strânsoarea şi febra ei o făceau să se întrebe ce lume se întinde dincolo de pragul propriei case. Îi era dor de momentele fără griji inutile, îi era dor de acasă, de iubire. Ce se întâmpla oare dacă salcia din faţa casei nu va mai fi acolo unde a fost dintotdeauna? Va putea trăi fără ea? Gânduri diverse o răvăşeau vizibil. Apoi, încet, realiza că salcia era de fapt, chiar ea însăşi, iar chinul îndurat, durerea aceea mistuitoare făcea parte din însăşi făptura ei.

Dezrădăcinarea dintr-un loc cunoscut şi ancorarea în altul cu totul nou te poate speria, dar poate fi chiar ceea ce ai căutat, îi suna foarte clar în urechi, în timp ce mergea agale. Durerea atunci, ar putea fi doar iniţierea spre acest nou început, continuau să îi şoptească gândurile. Călca visătoare şi cu oarecare delicateţe covorul proaspăt aşternut pe străzi, iar degetele roz alergau spre fulgii albi şi pufoşi. Apa topită pe faţa ei ascundea lacrimile fierbinți, iar după colţ a apărut o altă siluetă ce părea că o urmăreşte:

- Cine e acolo?

Răspunsul întârzia să apară, dar gândurile negre au fost alungate la auzul unor versuri vesele şi reconfortante:

- Sunt vagabondul vieţii mele.../ Măturător de praf de stele... iar spre final, notele acute au fost accentuate printr-un sărut ferm şi cald depus chiar pe buzele ei. Surprinderea a fost foarte mare, dar, imediat, a realizat că norii s-au risipit, că totul avea din nou un sens, iar cuvântul acasă putea reveni în vocabular. Nu mai era vorba de nici o dezrădăcinare, era din nou acasă, doar pentru că era şi el. Ştia bine că acasă e acolo unde te simţi bine, în siguranţă şi deja avea feelingul că acest nou început era ceea ce lipsea pentru a se simţi completă, împlinită.

Efluvii de iubire irizau pe chipul ce era cu doar câteva clipe înainte schimonosit de ispite macabre. Clipele de fericire păreau insuficiente acum, când se profila un început de apropiere intimă, iar amorul desfigurat o chema în mrejele lui din nou. Simţea cel dor nesaturat şi apropierea devenea certitudine. Armoniile intime ale iubirii cântau la unison cu sufletul. Nu mai simţea obedienţa cotropitoare şi presiunea unor încercări zadarnice, era momentul să ia o hotărâre, să fie fermă şi explicită:

- Mi-e dor de noi, mi-e iubire de tine! Să ningă cu iubire, deci! a spus într-un glas de frică ca nevolnicia să nu o mistuie din nou. Ecoul se auzea încă, când silueta cunoscută s-a pierdut în ea printr-o mişcare respiratorie atât de firească... Nu mai simţea nici teamă, nu o mai frământau nici întrebări, era acasă!

@LOLITA_2012

sursa

Life in pictures - Lumini

2012-01-15T14:26:00.000+02:00

Sunteţi invitaţi la Costin Comba pentru joaca de duminică.
O duminică plăcută! :)

Parfumurile copilăriei - Poveste parfumată între bloggeri

2012-01-13T10:00:00.009+02:00

Postare republicată pentru a fi inclusă în cadrul poveştilor parfumate. Vă salut cu drag pe toţi! :)

Copilărie cu exuberanța ta, veselia, zilele lungi de vară, nostalgiile... Cred că îmi mai aduc aminte de tine.... De fapt, ar fi imposibil să te uit pentru că, sunt clipe memorabile de atunci pe care le păstrez încă neîntinate. Am reţinut şi clipele mai puţin plăcute când m-am lovit, zgârâiat sau am plâns, dar şi ele au farmecul lor pentru că m-au ajutat să cresc. Cel mai bine însă îmi amintesc momentele de bucurie intensă, de lecţiile învăţate, de frumuseţea clipei. Undeva acolo există şi amintirea clipei în care am învăţat să merg cu bicicleta. Deşi aveam de cele mai multe ori genunchii şi coatele zdrelite în încercarea de a-mi menţine echilibrul, eram mândră nevoie mare de bicicleta mea roşie Pegas. Era cadoul pe care bunicul mi-l oferise pentru că obţinusem coroniţă la sfârşitul clasei I şi ţineam enorm la ea. După mine a învăţat şi fratele meu să meargă şi apoi toţi copiii după strada noastră, de aceeaşi vârstă. Ce amintire poate fi mai frumoasă decât aceea în care ştii că ai marcat într-un fel viitorul puştilor şi puştoaicelor de pe strada ta?

Dragă copilărie, îţi mai aminteşti de zilele fierbinţi de vară când ne reuneam toţi verişorii şi se desfăşurau adevărate întreceri de viteză şi agerime în ce priveşte săritul gardurilor? Tot pe atunci am descoperit bătaia cu sâmburi de pepene, cerceii din cireşele roşii şi cărnoase, bătaia cu petale de trandafiri, flori de salcâm sau tei sau stropitul cu seva din sâmburii de corcoduşe - un puşti ne-a spus că astfel vom căpăta pistrui, iar cum pe atunci era în vogă filmul Pistruiatul, toată lumea îşi dorea aşa ceva -. :))) Era de la sine înţeles că şi paparudele ne ocupau mult timp, mai ales când soarele ne frigea prea tare, fiecare îşi căuta un recipient mai voluminos, cu care să-l stropească pe celălalt. Evident că atunci când ni se părea că ni s-a făcut o mare nedreptate, adică eram uzi leoarcă, iar ceilalţi uscaţi, alergam fuguţa la bunica să o înştiinţăm. Ea nu mai prididea cu gătitul, pentru că eram mulţi, dar se oprea din lucru şi ne asculta cu atenţie. Apoi ne lua de mână şi încerca să ne îmbuneze, iar dacă nu reuşea nici după ce ne explica că e vară, cald şi ne vom usca să ne alunge lacrimile de indignare de pe faţă şi nodul din gât, ne ajuta să ne schimbăm hainele şi ne dojenea amintindu-ne că totul e o joacă.

Erau zile în care explorarea podului casei era cel mai incitant aspect pentru că presupunea aducerea scării în casă şi apoi escaladarea ei. Acolo am descoperit niște cărţi vechi şi groase de istorie, caietul de amintiri al tatei din liceu, nişte săbii ale străbunicilor mei... Era fascinant podul acela... Cărţile de istorie găsite le ascundeam apoi ca pe nişte comori şi când aveam chef mai citeam din ele. Ulterior când am ajuns la şcoală şi aduceam completări la ora de istorie, uimindu-i atât pe colegi cât şi pe profesoară, am înţeles că sunt cu adevărat comori.

Copilărie dulce, nu am uitat nici zilele acelea minunate din vacanţele petrecute la rudele noastre de la munte. Ce amintiri frumoase am de atunci...cu miros de iarbă cosită şi cu gust de apă de fântână. Alergatul pe pământul negru de pădure plin de muşchi şi licheni după fluturi coloraţi şi zburdalnici, excursiile în inima munţilor cu clasa de grădiniţă a mătuşii mele, explorarea împrejurimilor până ajungeam într-o tabără unde ne jucam cu mulţi copii, hăulitul prin văi şi întrecerile până la poalele dealului unde era cocoţată casa unde visam o vară întreagă, sunt încă vii în memoria mea afectivă.

Îţi mai aduci aminte copilărie? Eu nu te-am uitat... Sunt aceeaşi pe care o ştii. Chipul s-a schimbat un pic, umerii sunt mai tensionaţi, gândurile mai încărcate de nelinişti, aripile mai obosite.Sunt aceeaşi copilă exuberantă care mai ieri se căţăra în cei doi meri din curte şi mânca corcoduşe coapte şi zemoase tot de la înălţime, pentru că îmi plăcea să admir curtea mare şi dragă. Nu am uitat nici gustul cireşelor furate din vecini, nici parfumul strugurilor vărateci, nici mirosul florilor de câmp din coroniţele pe care le împleteam de zor, nici zâmbetele cristaline cu ochii oblici. Prin fumul amintirilor încă mai văd agitaţia zilelor de naştere, ale mele şi ale fratelui, când bunicul ne lua mândru de mână, după ce bunica ne dichisea, mie îmi punea şi părul pe moaţe şi ne ducea la fotograf. Era un cadou inedit atunci, pentru că nu existau aparate fotografice accesibile oricui. După ce făceam poze, iar bunicul se întreţinea puţin cu nenea fotograful, ne opream la o cofetărie din drumul nostru şi aveam voie să ne alegem orice prăjitură doream. Ne limitam la una sau cel mult două, pentru că devenise un ceremonial acest obicei ce a continuat până în clasa I şi se putea oricând transforma într-un sacrilegiu dacă eram lacomi. Într-un cuvânt, ştiam să apreciem gestul.

Mi-e dor de vremurile în care casa părintească, în care au locuit şi bunicii, era plină de musafiri şi de copii. Câtă alergătură, vânzoleală şi dans era atunci... Feţele tuturor străluceau de fericire, se râdea zgomotos şi se povestea cu haz. Noi, copiii, ascultam cu urechile ciulite tot, iar când adulţii treceau la discuţii mai serioase, eram goniţi afară. Abia atunci începea cu adevărat joaca: săream coarda, jucam şotron sau elasticul, flori, fete, filme şi băieţi, raţele şi vânătorii, hoţii şi vardiştii, prinselea, de-a v-aţi ascunselea, ţară, ţară vrem ostaşi, badminton sau ne dădeam de zor în leagănul din curte. Nu ştiu cum se nimerea, dar ne apuca pe toţi cheful de legănat în acelaşi timp. Cearta era inevitabilă, uneori se ajungea la câte un cucui nevinovat sau vreo vorbă nepotrivită, iar părinţii ne pedepseau încetând petrecerea şi pregătindu-ne de plecare, efectul scontat fiind maxim şi ne cuminţeam vreo câteva minute lungi şi o luam de la capăt cu hârjoneala.:)

Erau zile când, curtea devenea neîncăpătoare pentru că era plină de copii veniţi o parte la leagăn, iar restul pentru a sta la umbra coridorului de viţă de vie şi a încinge partide interminabile de cărţi, table, rummy, uneori şah sau pentru a juca spânzurătoarea. Aşa văd eu curtea copilăriei, plină de copii zburdalnici...

Erau totuşi şi zile când preferam singurătatea şi mă refugiam sub un pom la umbră, în grădină pentru a citi o carte. Erau cărţi pe care nu le puteam lăsa din mână şi le terminam în 2-3 zile, mai ales că seara, ca să nu sesizeze părinţii, le citeam pe sub pătură la lumina lanternei. :)

De ce eşti tăcută copilărie? De ce mă ignori? Eu nu te-am uitat... Ai aici o mulţime de dovezi de iubire. Îmi vine să râd când îmi amintesc de zilele în care imaginaţia mea bogată a creat scenarii pentru teatrul de păpuşi. Era suficient să aduc o pătură şi să o pun peste leagăn pentru a crea cortina, iar în partea opusă îmi organizam spectatorii, care de cele mai multe ori erau mai mici decât mine şi rămâneau mereu cu gura căscată când începeam să mişc păpuşile mele costumate distinct şi cu voci diferite. Scenariile erau inspirate de cărţile pe care le citeam, create ad-hoc fără emoţii sau inhibare şi bineînţeles variate. Ba erau cu zâne şi feţi frumoşi, ba cu cavaleri şi prinţese, dar şi cu personaje negative. Ţin minte că o fetiţă din vecini a fost foarte marcată de povestea mea cu balauri şi de faptul că un monstru locuieşte sub asfaltul leagănului şi îi mănâncă pe copiii obraznici, încât mama ei a avut o scurtă întrevedere cu mama mea, iar ulterior vizitele fetiţei au încetat. Atunci am început să înţeleg că iluziile create de poveştile mele spuse, aduc victime colaterale şi am terminat cu teatrul de păpuşi. M-am apucat să scriu... Pe unde apucam şi pe ce găseam la îndemână... Şi tot scriu, nu mă mai satur...:)
Aveţi grijă de voi! :)

Poveştile parfumate au început la MIRELA.
Au mai scris:
Lolita
Rokssana
Luna patrata
Carmen Intre vis si realitate2
Lili Innerspace
Sara
Max Peter
Ciprian Pardău

One day

2012-01-12T15:00:00.000+02:00

Un film care merită vizionat pentru că, sub aparenţa superficial-frivolă hollywoodiană propune teme profunde de gândire, gen trăieşte clipa, preţuieşte momentele unice şi oamenii minunaţi din viaţa ta sau fii atent la alegerile pe care le faci. Pe scurt, Dexter Mayheun (Jim Sturgess din Across the Universe) şi Emma Morley (Anne Hathaway, nominalizată la Oscar), personajele principale, după ce îşi petrec împreună noaptea de după absolvirea facultăţii şi ziua următoare, 15 iulie 1988 consimt să devină buni prieteni şi sub diverse pretexte se vor întâlni în fiecare an la aceeaşi dată, devenind un ceremonial acest obicei, indiferent de schimbările din vieţile proprii. Cei doi au nevoie de 20 de ani pentru a realiza ceva ce era acolo încă de la început. Interesantă este şi incursiunea în vieţile celor doi, urmărindu-i în clipe de fericire şi de tristeţe, de satisfacţie sau de regrete. De menţionat este şi faptul că montajul încă needitat al filmului a inspirat o melodie compusă de muzicianul Elvis Costello cu numele Sparkling Day pe care v-o dedic în final.

Mai multe detalii găsiţi aici.

Aveţi grijă de voi! :)

In the mirror

2012-01-11T23:43:00.000+02:00

Iniţiativa aparţine lui CARMEN şi pe blogul ei, Între vis şi realitate sunt toţi participanţii. Poate participa oricine doreşte, doar înscriind link-ul la Carmen. Îndrăzniţi! :)

10 beautiful soundtracks from 10 beautiful movies

2012-01-08T20:08:00.000+02:00

Sursa

O săptămână frumoasă! :)

Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează

2012-01-06T13:04:00.001+02:00

Boboteaza este sarbatoarea crestina careaduce aminte de Botezul Mantuitorului Iisus Hristos. Se spune ca atunci candSfantul Ioan L-a botezat pe Mantuitor, cerurile s-au deschis, Sfantul Duh acoborat pe pamant, Iisus s-a descoperit lumii ca fiu a Lui Dumnezeu, iarDumnezeu a marturisit: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit”.

Sarbatoarea este menita sa reaminteasca celepetrecute la apa Iordanului, inainte ca Iisus sa paseasca in viata publica, laimplinirea varstei de aproximativ 30 de ani. Intrucat in aceasta zi Iisus s-aprezentat pentru prima data in lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie,Teofanie, Aratarea Domnului. Inca din sec. 3, poate simai inainte, este semnalat inceputul acesteia. Cert este ca in “ConstitutiileApostolice” Boboteaza figura deja printre sarbatorile crestine, alaturi de Craciun si de Pasti.

Boboteaza(Iordanul) este serbata la 6 ianuarie. La Boboteaza nu se spala rufe, apasfintita luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. LaBoboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va aruncacrucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel careva scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.

Iordanitulfemeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se adunau in grupurimari acasa la cineva si duceau alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, elecantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada si luau pe susbarbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rauamenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele regiuni, avea locintegrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cuapa din fantana sau dintr-un rau. In noaptea de Boboteaza, tinerele fete isiviseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si o bucatica debusuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua deBoboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.

Sursa informatiilor

Când o să fiu mare...

2012-01-06T10:11:00.002+02:00

Sursă fotografie

"Când o să fiu mare, o să mă fac pinguin!”

“Când o să fiu mare, o să mă fac mireasă!”(Dinperlele copiilor)

Inca din primii ani ai prescolaritatii copiii au oidee despre ce anume inseamna o slujba sau o cariera. Aceasta provine dincontactul direct pe care il au cu cei din jur. Incep sa realizeze ca parintiiau un program diferit, ca vin si se intorc acasa preocupati de ceea ce li s-aintamplat la serviciu. De asemenea, aflade la cei de varste similare ca parintii au ocupatii diferite.

Perioada prescolaritatii este adesea numita perioadade joaca. Stim cat de importanta este aceasta activitate in viata lor, cat demult ii ajuta sa inteleaga viata si sa exploreze lumea in care se afla. Unadintre cele mai importante functii ale jocului referitoare la alegereaviitoarei cariere o reprezinta imbunatatirea abilitatilor sociale prininterpretarea diverselor roluri.

Imaginatia, dar si mediul de joaca ii permitecopilului sa experimenteze diferite meserii precum pe cea de pompier, politist,invatatoare, doctorite etc. Prin intermediul jocului, copiii invata sa-si asumeresponsabilitati si de cele mai multe ori intra foarte bine in rolul pe care-ljoaca. Ei isi activeaza cunostintele pe care le au despre slujba si oferafunctii diferite obiectelor din jur tocmai pentru ca activitatea sa fie cat maireala. Totusi, la finalul jocului, copiii au capacitatea de a-si schimbareprezentarile pe care le au despre aceste obiecte.

Cine a spus ca un prescolar nu stie ce inseamnamunca, greseste foarte mult. Exista o multime de sarcini pe care cei mici lepot indeplini cu usurinta, adecvate nivelului si particularitatilor dedezvoltare. De exemplu, ei isi pot pastra in ordine jucariile, isi pot aranjahainele in dulap sau pot sa insoteasca activitatea adultului: sa tina farasulatunci cand se strange gunoiul, sa puna paharele la loc dupa ce au fost spalatesau sa aiba grija de un animal. Atentia acordata educatiei bazate pe munca estefoarte importanta. Ea are rolul de a pune bazele muncii efective pe viitor.Incurajandu-i pe copii sa munceasca de mici, oferindu-le sarcini siresponsabilitati inseamna a-i pregati pentru viata reala.

O alta caracteristica importanta in viataprescolarului o reprezinta transformarea gandirii creative. Ea ne permite noua,ca si parinti sa distingem si sa identificam abilitatile artistice ale copiilorce pot sa devina baza pentru o cariera in viitor. Ce poti sa faci pentru a-lajuta pe cel mic sa-si identifice de mic interesele si sa-si faca o idee desprece inseamna o slujba sau o cariera?

Iata cateva idei:

· Nu suprima dorinta copilului de a actiona,indiferent de activitate si domeniu.

· Permite-i copilului sa experimenteze.

· Nuii frana curiozitatea. Incearca sa asculti mereu intrebarile pe care le are sisa-i oferi un raspuns.

· Creeaza-iconditii de joaca cu copii de varste similare. Aceste schimburi comunicationaleau rolul de explorare si ii permit sa cunoasca si alte medii diferite de ceeace a vazut in sanul propriei familii.

· Asigura-i jucarii care sa-i dezvolte creativitatea si gandirea.

· Incurajeaza-i initiativele de munca.

· Invata copilul sa-si identifice si sa denumeasca sentimentele sidorintele pe care le are.

· Observa si dezvolta abilitatile artistice ale celui mic.

· Permite-i sa se dezvolte independent, nu-l ingradi in limite inutile.

Sursa

Sursă fotografie

Life is full of ups and downs

2012-01-05T10:50:00.000+02:00

There are days when life is a hard nut to crack.
There are nights when you give a loud cry.
There are days when the sun shines brightly
And there are nights when the magic moon goes away.
There are days when you run a risk,
But there are some when you are as blind as a bat.
There are days and nights when you fall head over heels in love,
But some when you lose heart.
Sometimes you have the feeling you're in the right track
And some days, out of the blue, appear with clouds of sadness
and intricate ways.
There are days when we turn down offers and we turn up noses.
We should remember, we poor clowns
That life is full of ups and downs,
Against all odds,
And we have to keep a white coin for a black day.

@LOLITA_2012

Winter in Canada

2012-01-04T18:22:00.000+02:00

Sursa

Jocul imaginilor a început la CARMEN.

Un nou început

2011-12-31T20:18:00.000+02:00

La cumpăna dintre ani când poarta spre un nou început se profilează, vă urez câte un pic din toate, dar mai ales sănătate pentru că este cea mai bună dintre toate! Lăsaţi visele să zboare, iubirea să vă învăluie şi la fiecare clinchet de clopoţel să vi se îndeplinească câte o dorinţă!
LA MULŢI ANI 2012!!!

Muzica mea din 2011

2011-12-30T12:33:00.000+02:00

Rememorări din caleidoscopul blogului

2011-12-29T17:06:00.002+02:00

Fiind sfârşit de an, am simţit nevoia să fac un bilanţ al blogului meu, să caut motivele care m-au îndemnat să-l creez şi să evaluez pe cât posibil reuşita lui. Am spus de mai multe ori că scopul iniţial a fost de a căuta oamenii adevăraţi, de a mă regăsi şi de a scrie pur şi simplu pe anumite teme, pentru că îmi place să scriu. Oameni adevăraţi am găsit, uneori am reuşit să mă regăsesc şi din scris nu mă mai opresc. :)))

Prin 2009 am început să merg pe cărările neştiute ale blogguitului şi constat că scriam cu spor pe teme cu predilecţie filozofice. :) În decembrie de atunci aveam postări destul de interesante, bineînţeles este o viziune subiectivă: :)))

Ce ne aduce noul an?

Iarna printre rânduri

În aşteptarea zăpezii

Un roman interesant.

Temele dedicate toamnei sunt numeroase pentru că, în fiecare an, nu încetează să mă fascineze prin paleta ei cromatică: Măria Sa Toamna, Niciodată toamna, Melancolii tomnatice etc. Cum spuneam şi mai sus anul 2009 a fost cu siguranţă unul preponderent filozofic pentru mine şi blogul meu. Nişte teme care militează pentru cele spuse ar fi: Pot intra în conflict dreptatea şi libertatea individuală?, Iubire fără condiţii, Îndoiala metodică, Nonconformism versus conformism, Dragostea la prima vedere sau dragostea profundă?, Politeţea un imperativ moral?, Speranţa moare ultima, Credinţa fiecăruia un subiect tabu?, Banii aduc fericirea?, Viziunea lui Paler despre viaţă, Colegul care ştie tot, Teoria conspiraţiei mioritică, Fixurile noastre1 şi 2, Jocul ielelor şi multe altele.

Anul 2010 pare mai degrabă un an al căutării de sine, al regăsirii. Prin decembrie de atunci în afară de urarea de Sărbători magice încercam să aflu ce este frumuseţea, mă delectam şi cu o distracţie de iarnă nevinovată despre zodii şi fixurile lor. Apoi am căutat o altă perspectivă a vieţii, am umblat în Sertarul cu amintiri, am chemat la mine energiile pozitive, am adunat fotografii de la diverse manifestări sau din drumurile mele. Am răspuns şi m-am jucat cu multe lepşe drăguţe: Leapşa cu amintiri, Culorile verii 2010, Leapşa cu definiţii, Autocunoaştere, Eu în cuvinte etc. Am compus chiar şi poezii :)) cum ar fi: Criza de identitate, Valoarea lumii, Joc de iele sânziene, Salt interiorizat etc.

Am încercat să scriu ceva despre Lupta cu noi înşine, De ce este intimitatea aşa de tulburătoare?, De ce este dragostea adevărată atât de greu de găsit?, Iluziile grandomaniei, Iubeşte necondiţionat...viaţa şi despre multe alte dileme existenţiale. :)))

Anul 2011 a fost cred, cel mai productiv în ce priveşte numărul de postări şi în ce priveşte creativitatea, originalitatea pentru că am compus poezii şi am scris poveşti parfumate pe anumite teme. Am descoperit cluburile poveştilor parfumate, al miercurii fără cuvinte şi cel al imaginilor din viaţă, life in pictures, datorită Mirelei, lui Carmen şi lui Costin. Le mulţumesc pe această cale! Am scris destul de mult anul acesta. Am compus şi poezii anul acesta, aşa cum spuneam: Dor de toamnă, Durerea cuvintelor, Cheful suprem, Soldat pe frontul vieţii, Promisiunea.

Nu îmi doresc să transform postarea în nişte enumerări şi link-uri plictisitoare, dar am simţit nevoia să rememorez. Cred că blogul meu a evoluat şi pot fi mândră de însemnările mele! Bineînțeles este o evaluare subiectivă, dar încerc să rămân fidelă primelor impulsuri ce m-au determinat să-mi fac blog: acelea de a căuta oamenii adevărați, de a mă regăsi şi de a scrie pur şi simplu pe anumite teme, pentru că îmi place să scriu.

Urez tuturor cititorilor şi vizitatorilor blogului meu un an nou desăvârşit în armonie, cu sănătate şi ninsori de iubire! :)

LA MULŢI ANI!

2011-12-28T17:44:00.001+02:00

Fiecare din imaginile de mai sus, sunt alternative viabile de a petrece revelionul! Indiferent unde şi cu cine veţi petrece revelionul vă doresc ca noul început de an să vă găsească cu zâmbetul pe buze şi cu credinţa în mai bine! :) LA MULŢI ANI!

Miercurea fără cuvinte este la iniţiativa dragei CARMEN.

La cumpăna dintre ani

2011-12-28T10:10:00.024+02:00

Fiecare dintre noi îşi face o scurtă revizuire a obiectivelor duse la îndeplinire în anul ce se apropie de sfârşit şi se gândeşte la cele pe care le va stabili pentru anul viitor. Anul 2011 a fost unul foarte agitat pentru mine, plin de termene limită, cu încercări herculiene, solicitant într-un cuvânt. Am simţit de multe ori nevoia de a evada din rutina, casă-serviciu şi recunosc că nu mi-a reuşit de fiecare dată. Am preferat de multe ori să evadez prin intermediul cărţilor citite, atunci când aveam starea necesară şi cu ajutorul blogului care m-a provocat la nişte poveşti parfumate deosebite. Le mulţumesc celor care m-au incitat spre aceste poveşti, în special Mirelei, celei care le-a inițiat şi celorlalţi bloggeri care m-au purtat pe aripile imaginaţiei şi m-au făcut să uit de stres şi probleme. Scrisul este o relaxare pentru mine! Nu l-am resimţit niciodată ca pe o corvoadă, ci dimpotrivă! Cu timpul este mai greu şi cu administrarea lui! De-a lungul acestui an am cunoscut oameni minunaţi, cu suflet de îngeri, am reluat legătura cu unii prieteni care erau departe şi am descoperit că e bine să mă gândesc şi la mine din când în când, fără a fi egoistă. M-a menţinut pe linia de plutire optimismul şi am învăţat multe lecţii de viaţă, unele din ele sintetizate după ce am citit două cărţi scrise de Eckhart Tolle:

1. Tăcerea e utilă, dar nu ai nevoie de ea pentru adescoperi liniştea, pentru că ea se află în conştiinţa de sine.

2. Dincolo de mintea care gândeşte e o conştiinţănecondiţionată.

3. Ţelurile egotice cu privire la eliberareasinelui, a evoluţiei tale sau a sentimentului că eşti important nu te vorsatisface, chiar dacă le vei atinge.

4. Lasă momentul prezent să curgă aşa cum e.

5. Trebuie să afli cine eşti cu adevărat.

6. Încearcă să te opui intern lucrurilor careexistă, chiar dacă procesul e dureros. Acceptă existenţa lui Acum şi renunţă laego. Nu trebuie să te mai deranjeze faptul că nu ştii, doar mintea e limitatănu?

7. Natura ne ajută să păşim în afara închisoriigândirii conceptuale.

8. A asculta cu adevărat este o cale minunată de aaduce liniştea într-o relaţie, fie matrimonială sau doar de amiciţie.

9. Obiectele şi oamenii din jur nu sunt mijloacepentru atingerea unui scop. Dincolo de numele pe care îl porţi şi de lumeaformelor e necondiţionatul, lumina.

10. Viaţa e eternă. Tot ce pare mort semetamorfozează. "EU" e doar o formaţiune temporară în câmpulconştiinţei.

Un an nou mai bun, cu sănătate şi cu multe împliniri!

Cărţi dragi mie

2011-12-27T14:22:00.000+02:00

“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori.” – Charles William Eliot.

La sfârşit de an am descoperit o frumoasă provocare pe un blog interesant pe care îl citesc cu drag, aceea de a menţiona un scriitor care ne face mereu să revenim la el, prin ideile lansate sau care ne-a ajutat să descoperim faţete complexe ale vieţii. Nu voi scrie despre ultimele cărţi citite, ci despre cele care la un moment dat mi-au influenţat devenirea. Sunt multe cărţi la care revin cu drag, pentru că m-au provocat cu idei originale, m-au influenţat şi m-au ajutat să cresc, de aceea şi alegerea unei singure cărţi şi a unui singur scriitor e dificilă. Una dintre parabolele moderne, după Micul prinţ a lui Antoine de Saint-Exupery, care m-a influentat iremediabil, este Pescăruşul Jonathan Livingstone de Richard Bach, iar citatul preferat din carte este cel care stă pe pagina de început a blogului personal: "A îndrăzni să cunoşti, sau a îndrăzni să te cunoşti înseamnă în primul rând a-ţi permite libertatea de a accepta un gând nou, de a accepta că imposibilul de ieri poate deveni posibil, acesta fiind de fapt şi adevăratul sens al evoluţiei - libertatea de a te depăşi în fiecare clipă." Apoi Ambasadorii lui Henry James cu idei pline de miez prin care Lambert Strether, personajul principal, ajunge la momentul lucidităţii supreme, la momentul adevărului şi al curajului eroic de a-l rosti: " ...viaţa ne este dată spre a ne bucura de ea şi spre a o împodobi, nu trebuie irosită, ci dimpotrivă trăită integral şi cu fervoare, fără amânări şi fără oprelişti bigote." O altă idee pe care am reţinut-o din acest roman este că adevărata fericire se realizează în actul dăruirii, în capacitatea de a te sacrifica. Ulise a lui James Joyce m-a impresionat prin analizarea profunzimii umane, prin fluxul conştiinţei. Doamna Dalloway, Anii, Valurile semnate Virginia Woolf urmăresc realitatea care se schimbă cu fiecare percepţie nouă. După ce am citit Lupul de stepă şi Narcis şi Gură de Aur ale lui Herman Hesse, am descoperit Siddhartha, pe care Henry Miller îl considera "un medicament mai eficient chiar decât Noul Testament". Ideile obsedante pe care le-am reţinut din carte sunt: "Sufletul tău este lumea întreagă" şi "A căuta înseamnă să ai un ţel. A găsi înseamnă să fii liber, să rămâi deschis, să nu ai nici un ţel." Cărţile lui D.H.Lawrence sunt magistrale, cititorul întâlnind o inteligenţă vie, pătrunzătoare şi căutările existenţiale ale unor protagonişti surprinşi într-o metamorfoză continuă în încercările lor de a-şi depăşi condiţia şi de a ieşi din impas. Nu degeaba D.H. Lawrence a fost numit părintele tinerilor furioşi. Aş menţiona Curcubeul dintre romanele sale pentru că încearcă să postuleze acea "conştiinţă a sângelui" care se face resimţită la nivelul întregii fiinţe printr-o armonie şi conştiinţă complexe. Iubirea lawrenţiană este atracţia imperioasă pentru fiinţa celuilalt în vederea consolidării sinelui propriu, un fel de " Te iubesc spre a putea rămâne eu însumi." O altă idee întâlnită în romanele sale este că "Dragostea este fericirea lumii." Alte idei: intimitatea dintre doi parteneri este greu accesibilă, presupune o conviețuire îndelungată, o descoperire şi o explorare treptată, rezolvarea unor conflicte dintre două voinţe şi două temperamente distincte ce par la prima vedere incompatibile şi ireconciliabile. "Starea de curcubeu" urmăreşte armonia şi plenitudinea fiinţei, reîntemeierea sinelui şi redarea lui vieţii, inclusiv celei sociale. O altă idee esenţială, care m-a marcat este: "Curcubeul nu recomandă recursul la sex drept soluţie pentru problemele omului modern." Cărţile lui Jane Austen m-au învăţat despre viaţa interioară a femeilor şi despre analiza psihologică. Menţionez doar câteva dintre ele, arhicunoscute: Raţiune şi simţire, Mândrie şi prejudecată, Mansfield Park, Emma, Persuasiune etc. O piesă importantă în feminism este şi Jane Eyre a lui Charlotte Bronte, care urmăreşte complexitatea condiţiei uamne, insistând pe maturizarea unei femei sărace şi orfane care reuşeste să ajungă la o ţinută morală înaltă şi aspiră la o viaţă împlinită. Mai nou am descoperit cărţile lui Eckhart Tolle Puterea prezentului şi Liniştea vorbeşte care abundă în idei simple cu caracter de maxime. Ce am reţinut din ele: ne pierdem în detalii minore şi ne epuizăm atât fizic cât şi mental pentru a rezolva dileme ce par insurmontabile, ne credem matusalemici şi chiar nemuritori şi uităm esenţialul.

Mai sunt multe alte cărţi, dar mă voi opri aici, pentru că risc să fiu prea serioasă la sfârşit de an...:)))

Sărbători fericite!

2011-12-25T10:25:00.001+02:00

Spiritul Crăciunului să vă lumineze casa cu multă iubire, să vă găsească sănătoşi şi voioşi! Un Crăciun magic şi liniştit alături de cei dragi! Mulţumesc de urări tuturor prietenilor mei virtuali şi le doresc toate cele bune! Lolita

A mai trecut un an

2011-12-22T11:33:00.000+02:00

Christmas Victorian cards - Miercurea fără cuvinte

2011-12-21T09:19:00.000+02:00

Jocul a început la CARMEN. Sărbători pline de lumină şi iubire tuturor celor care vor trece pe aici!

Prima zăpadă

2011-12-20T23:01:00.001+02:00

" Prima zăpadă va veni

Şi nimeni nu va şti
Când se va arăta
Primul fulg de nea
L-am aşteptat împreună la geam.
Şi aşteptând, când m-ai atins
Un foc în mine s-a aprins
Şi atunci prima oară a nins,
În palmă un fulg ţi-am prins.
Şi-am înţeles că-i un mister
Cum cade dragoste din cer
Prima zapadă în suflet mi te-a adus
Odată cu ea, toată dragostea în noi s-a strâns
Prima zapadă de atunci nu s-a mai topit
Noi ne-am ascuns şi zăpada ne-a adăpostit. " versuri din melodia cântată de Proconsul

Lumina ireală a lunii se reflecta în geamul ferestrei. Razele filtrate prin sticla opacă, încercau să imite vitraliile acelea colorate divin din biserici şi se jucau prin faldurile perdelei impunătoare. Era miezul nopţii, iar tânăra ascunsă între perne sări din pat cu părul răvăşit şi cu o figură consternată. Din nou o chinuia acel coşmar obsedant în care era urmărită de o umbră nedefinită care o ameninţa prin însăşi prezenţa ei. Tremura din toate încheieturile, iar lumina difuză a veiozei aprinse în grabă împrăştia şi mai multe umbre ciudate pe pereţi. Lumina era ca un fluture rănit. Femeia, vizibil răvăşită întârzia cu ochii aţintiţi într-un colţ al camerei pentru a-şi reveni. Inima i se zbătea în piept ca un porumbel prins în capcană. Se lăsă la un moment dat peste pernele multe, într-un leşin voit. Mişcarea aceea leneşă îi descoperi genunchii netezi, iar aşternutul s-a şifonat sub greutatea bruscă. Pe tavan, din ce în ce mai insistent, umbrele şi luminile se fugăreau asemeni clipelor târzii din noapte. Părul lung s-a revărsat, iar corpul de felină speriată căuta căldura trupului alăturat. Nu găsi decât urma lăsată după ridicare şi o răceală mai mare o cuprinse. Oare ce se întâmplase? Şi el avusese un coşmar? Curiozitatea o făcu să sară din nou din pat, de data aceasta conştient şi tălpile ei atinseră parchetul rece şi stingher. La fereastra din balcon îl întâlni pe cel căutat, care fuma liniştit, iar glasul lui sonor în noapte o făcu să uite cu totul de coşmar:

- Ştii că a început să ningă? Este ireal!

- Chiar ninge? întrebă neîncrezătoare femeia somnoroasă. Adevărul era că îşi dorea nespus să apară albul acela imaculat pentru a şterge din murdăria şi noroiul de pe străzi. Cred că niciodată nu aşteptase aşa de nerăbdătoare prima zăpadă ca anul acesta. Alergă la fereastră şi îşi lipi nasul de geamul rece. Într-adevăr, fulgi mari şi pufoşi se înghesuiau în văzduh, pentru a poposi în cele din urmă pe pământul încă negru. O veselie instantanee amestecată cu amintiri calde a pus stăpânire pe femeia felină şi l-a apucat pe bărbat de mână, iar apoi a depus pe obrazul lui un sărut tandru ca o mică ofrandă. După ce au contemplat încă câteva minute bune jocul nebunesc al fulgilor de nea, s-au îndreptat spre cameră şi au sărbătorit împreună prima zăpadă de anul acesta.

@LOLITA2011

Vă doresc să sărbătoriţi cu multă iubire prima zăpadă de anul acesta! :-)

Îngerii şi iubirea

2011-12-20T21:31:00.000+02:00

Motto: “ Pentru unii, înţeleg foarte bine, a vorbi, astăzi,despre îngeri sună ca nuca-n perete. Dar în definitiv nu toţi trebuie săajungem analişti politici, tranzitologi, profesionişti ai reformei. E bine ca înorizontul nostru mental să apară, din când în când măcar, şi lucruri mai puţinsubînţelese, mai puţin actuale. Altfel ne înţepenesc încheieturile şi murim deplictiseală. Reflecţia despre îngeri poate fi, vă asigur, o bună terapeuticăpentru combaterea mediocrităţii intelectuale, de a cărei ameninţare nu scapănimeni.” Andrei Pleşu

Andrei Plesu-Ingeri si iubirea

" Trebuie să te pierzi în îngerul tău pentru a descoperi conturul personal al umanităţii tale, după cum îngerul trebuie să se piardă o clipă în umanitatea ta pentru a se întoarce împlinit la splendoarea angelicităţii sale." Andrei Pleşu

Cadoul perfect - Poveste parfumată

2011-12-17T10:00:00.004+02:00

Postare republicată pentru a fi cuprinsă în cadrul poveştilor parfumate. :)))

Ninge ca în poveşti...Privesc jocul zglobiu al fulgilor de nea şi mă simt din nou copil... Farmecul,mirajul serilor din copilărie pare ceva atât de îndepărtat şi de stingher.Nimic nu mai e cum era înainte. Totul se desfăşoară cu o viteză ameţitoare şi nimicparcă nu ne mai mulţumeşte... Înainte iarna şi ninsoarea însemnau doar săniuş,bulgări de zăpadă, joacă până seara târziu. Acum înseamnă nervi, căutarea unuiloc de parcare printre nămeţi, deszăpezire, soluţie antiderapantă etc. Şitotuşi e aşa de frumos când ninge... :) Deja te vezi pe pârtie cum faci dinmână prietenilor în drumul spre poalele muntelui. Jocul fascinant al iernii cunervii şi organismul nostru este ceva cât se poate de obişnuit în fiecare an,mai ales în perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă. Alergăm năuci pestrăzile pline de agitaţie în căutarea cadoului perfect pentru diverse persoanedin viaţa noastră şi uităm să ne mai oprim pentru a gusta şi simţi spiritul viual Crăciunului.

De fapt care este cadoul perfect după care alergăm ? De fapt cesemnificaţie mai au sărbătorile de iarnă într-o lume atât de preocupată deaparenţe şi atât de superficială ? După umila mea părere, sărbătorile de iarnăsunt un bun prilej de reuniune în familie. Pentru unele persoane este importantca această sărbătoare să fie petrecută în mijlocul familiei, de fapt Crăciunuleste prin excelenţă o sărbătoare a familiei. Aromele cozonacului şi alebunătăţilor culinare sunt savurate , iar în jurul mesei sau bradului sepovestesc amintiri, se cântă colinde şi toată lumea se distrează. Este ştiut cămomentul cel mai aşteptat pentru cei mici este venirea lui Moş Crăciun celdarnic. Nu mi-e ruşine nici cu cei mari, deşi au mai învăţat să-şi temperezeavântul :)

Din păcate, sărbătorilede iarnă au devenit prea comerciale. Oamenii sunt mai stresaţi, goana dupăcadoul perfect îi înrăieşte, îi face mai aspri. De ce oare? Dacă e să amintescşi de faptul că, cam cu o lună înainte încep discuţiile gen, unde te duci deCrăciun sau de Revelion? Doamne fereşte să nu ai răspunsul pregătit... Eştiimediat catalogat şi dacă răspunsul nu e ceva de genul peste hotare sau celpuţin în Poiana Braşov nu mai eşti în rândul lumii... :) Pentru unii oameni emai simplu pentru că ei nu au prea multe alternative, mai ales cu criza aceasta...Totuşi, cred cu tărie că, Crăciunul perfect este cel petrecut alături deoamenii pe care îi iubeşti, care îţi oferă siguranţa şi liniştea de care ainevoie, iar cadoul perfect poate fi şi o vorbă bună, o îmbrăţişare, un sărutsincer, o privire caldă, o inimă deschisă.

Lumea a uitat însă ce înseamnă oSĂRBĂTOARE. Totul se reduce la aparenţe, fast, fiţe şi mofturi de doi lei saupoate nu ? Aştept reacţii...

Poveştile parfumate au început la MIRELA.

Au mai scris:
Max Peter
Sara
Rokssana
Lolita
Lili3d
Shayna
CARMEN

De suflet - Life in pictures

2011-12-11T15:35:00.000+02:00

Jocul a început la Costin Comba.
O duminica plăcută! :))

Spices of my travels - Poveste parfumată

2011-12-10T21:05:00.003+02:00

Mi-am verificat încă o dată lista cu necesarul bagajelor pentru călătoria mult aşteptată. Geamantanul bine ticsit cu hainele şi nimicurile indispensabile unei femei aştepta cuminte lângă pat să fie apucat de torţi şi dus spre destinaţia de vis. Ceasul părea că a uitat să-şi numere minutele, iar momentul în care urma să plec se amâna inexplicabil. Implacabilă, ca orice maximă a lui Murphy, e şi întâmplarea: când ajung în pragul uşii pregătită să închid uşa, sună telefonul. Precipitată, dau drumul geamantanului şi alerg spre telefonul fix care suna de zor, dar, ajunsă în dreptul lui, nu mai sună. Vizibil iritată mă îndrept spre uşă, iar când înşfac bagajul foarte determinată, îmi sună mobilul. Încerc să-l ignor şi încep să cobor scările cu atenţie. Pe la jumătatea drumului, John vine ca o vijelie cu telefonul în mână şi mă uşurează de greutate.

- De ce nu ai răspuns? Veneam să te ajut!

- Îţi explic mai târziu! Acum să mergem! Nu aş vrea să pierdem avionul!

- Avem timp suficient! completează John.

Fără să-mi mai ceară explicaţii a coborât şi am intrat în maşină, după ce am aliniat bagajele în portbagaj. Eram atât de nerăbdătoare, iar emoţiile îmi creau o stare de agitaţie continuă încât aveam furnicături pe tot corpul. Aşteptam o deplasare de genul acesta de foarte mulţi ani, iar acum când visul devenea realitate, mi se părea că nu mai ajung la destinaţie. Eram corespondent al unui ziar cu un tiraj considerabil şi plecam în Orientul Mijlociu pentru un reportaj despre aromele locale. De la început mi s-a părut o ocazie unică să explorez şi alt colţ de lume, iar tema era mai mult decât provocatoare. Bineînţeles că am profitat şi am întrebat dacă mă poate însoţi şi John. Şeful, sarcastic şi impenetrabil mi-a răspuns:

- Dacă merge pe propria cheltuială, nu am nimic împotrivă! Bineînţeles, nu trebuie să te perturbe de la obiectivul pe care îl vizezi acolo. Apoi a adăugat un zâmbet maliţios la toată perorația lui.

Am ignorat răutatea gratuită, care face oricum parte din peisajul autohton şi am punctat:

- Nici nu mă gândeam că va veni pe cheltuiala ziarului! Deci poate merge cu mine!

Venise şi ziua mult aşteptată şi după controlul riguros de la aeroport, ne-am îmbarcat în avion. Deja mă gândeam la multitudinea de culturi pe care le voi întâlni acolo. Fascinaţia pentru destinaţii exotice am avut-o dintotdeauna cred şi doar partea mercantilică m-a împiedicat să pun în aplicare planurile de călătorii. Cele patru culturi principale din Orientul Mijlociu sunt cea evreiască, cea persană, cea arabă şi cea turcă, fiecare punându-şi amprenta lingvistică şi etnică. Evident că deja ştiam că termenul de Orient Mijlociu defineşte o zonă generală, fără graniţe precise care include Arabia Saudită, Bahrainul, Egiptul, Emiratele Arabe Unite, Iranul, Turcia, Irakul, Israelul, Iordania, Kuweitul, Libanul, Omanul, Quatarul, Siria, Yemenul şi teritoriile palestiniene Cisiordania şi fâşia Gaza. Meleaguri pline de arome deosebite şi care au fost greu încercate. Aveam drept destinaţie Doha, statul Quatar aflat în S-V Asiei, pe coasta de N a Peninsulei Arabe şi am fost atenţionată că se detaşează prin originalitate. În sfârşit am ajuns pe aeroport însoţită de John şi ne-au invadat încă de acolo nişte arome noi, necunoscute, nedefinite, precum şi mulţimea pestriţă din jur. Unii se ofereau să fie ghizi şi să te ajute, dar ochii lor alunecoşi şi atitudinea voit servilă contraziceau bunele lor intenţii. Pe un carton în mişcare şi cu majuscule era scris numele meu. Ne-am îndreptat spre cel care ţinea cartonul şi am început aventura. Am pornit spre centrul oraşului cu maşina spre hotelul la care eram cazaţi. Ghidul nostru a început să ne dea indicaţii despre clădirile pe lângă care goneam. Ne-a spus că iniţial a fost un sat de pescari şi datorită petrolului s-a dezvoltat uluitor. Ne-a spus ce am putea vizita: The Wind Tower, Heritage Village cu aspecte din viaţa tradiţională, Doha Fort, Al Shaqab Stud, o herghelie privată, Muzeul Naţional Quatar, Muzeul de Arte Islamice, Waqif Art Center, un centru de artă ce conţine un amestec de săli de expoziţie şi magazine de vânzare de artă, bijuterii, cărţi şi multe alte atracţii turistice. Ajunşi la hotel, ne-am instalat, am făcut un duş şi am pornit în explorarea împrejurimilor, deşi eram obosiţi. Mi-am acoperit capul cu un şal,conform tradiţiei islamice şi alături de John, am început să străbatem străzile.Ce ne-a frapat încă de la început a fost multitudinea de bărbaţi cu şoimi cocoţaţi pe braţele lor, acoperite cu mănuşi de metal dantelat, desigur, ce cutreierau la întâmplare pe stradă.

Apoi, clădirile şi aromele ce ne-au îmbătat simţurile încă de la aeroport. Mirodeniile şi aromele unice ne-au călăuzit paşii spre o piaţă. Era de fapt, un bazar plin de oameni, iar fiecare colţ ne umplea simţurile olfactive cu alt parfum, ne întâmpina cu altceva inedit şi autohton. Bazarul era în forma literei L şi era peste tot plin de condimente, nuci, seminţe, frunze şi fructe uscate. Se găseau şi bijuterii, materiale colorate şi souveniruri diverse, iar amestecul acelor condimente ne făcea să ne simţim ameţiţi, fiind foarte puternice. Delicii locale şi deserturi apetisante te îmbiau la degustare. Am început să explorăm fiecare colţ şi condiment. Lângă noi era All spice (Baharat), cel puţin aşa scria pe un carton în limba engleză şi am înţeles că sunt nişte fructe de pădure care se aseamănă cu boabele de piper. Adesea se găsesc amestecate cu nucşoară, cuişoare, pisate pudră şi sunt folosite pentru a aroma tocăniţele. Anasonul (Yansoun) care face parte din aceeaşi familie a chimenului, feniculului şi chimionului ne-a încântat cu forma lui stelată. E folosit în prepararea condimentelor pentru diverse feluri de mâncare şi dulciuri, sau chiar în ceai. Piperul negru stătea într-un săculeţ puţin mai departe. Seminţele de chimion de culoare maro şi cu un gust picant erau pe aproape. Cardamomul avea forma unei păstăi verzi sau negre şi ni s-a spus că e folosit în anumite feluri de mâncare, dulciuri şi cafea. Chilli obţinut din ardeiul iute roşu sau verde a fost uşor de recunoscut. Scorţisoara, aroma copilăriei mele, a fost şi ea repede identificată. Este folosită atât în felurile principale cât şi în dulciuri, produse de patiserie şi cafele. Cuişoarele (Kabsh Qrnafel) şi boabele de coriandru (Kuzbarah) sunt folosite şi ele frecvent în bucătăria tradiţională arabă, în felurile principale, sosuri, salate, cuişoarele şi în dulciuri. Chimenul e un condiment folosit intens în lumea arabă în supe, mâncăruri din carne, legume şi salate. Boabele negre, garam masala, nucşoara, boiaua, şofranul, sumacul (de la fructele roşii ale unui copac) sau turmericul se înşiruiau pe tarabele alăturate. Eram copleşiţi şi ni s-a părut interesant şi amestecul folosit la scară largă în Orientul Mijlociu, în special cel numit 7 spices sau mixed spices. Mai multe informaţii despre condimentele din lumea arabă aici.

Epuizaţi după drum şi după plimbarea prin bazar, ne-am înapoiat la hotel unde am servit la restaurant din mâncarea tradiţională arabă care este foarte diversificată. De abia aşteptam dimineaţa pentru a savura aroma cafelei arăbeşti şi pentru a explora noi colţuri din Doha. Mai târziu aş fi putut savura un ceai Karak - Shay Karak şi aş sta de vorbă cu localnicii, deja aveam un plan în minte...

Somnul mi-a fost legănat de imagini drăguţe cu antichităţi, ceramică colarată, gentuţe cu motive diverse, haine tradiţionale din Quatari, perle, bijuterii din aur lucrate manual, nomazi beduini. O micuţă arăboaică cu ochi verzi m-a luat de mână şi m-a purtat spre un magazin de parfumuri orientale şi eu eram confuză din cauza aromelor puternice şi diverse.

Am reţinut Pretty Woman lansat de Barbara Orbison, un parfum oriental cu aromă picantă, accente florale bogate si ceva fum din inima pădurii. Un parfum bogat, cald, de durată. Aroma picantă era dată de bergamote, stargazer crini, garoafe de grădină, trandafir roşu, cuişoare, tămâie, cedru, iar spre final simţeai ca un val aroma de patchouli şi vanilie. Un parfum ce ar fi meritat numele de Femme Fatale şi care duce cu gândul la melodia lui Roy Orbison. Alt parfum rămas în minte a fost Ajmal, sinonim în Orientul Mijlociu cu produsele cele mai bune în domeniul parfumurilor. Despre parfumurile Ajmal mai multe aici.

Călătoria mea a fost una imaginară, dar sper că v-a plăcut...:)))

Gazda poveştilor parfumate este MIRELA.

Au mai scris:

O duminică plăcută cu parfumuri condimentate! :)

Sfântul Nicolae

2011-12-06T12:05:00.000+02:00

În noaptea de 5 decembrie, cizmele şi ghetele sunt lustruite şi puse lângă uşă sau lângă pervazul ferestrei. Sfântul Nicolae urmează să ne viziteze. El este generos atât cu adulţii cât şi cu cei mici, pregătind un cadou pentru fiecare. Câteodată mai lasă şi câte o nuieluşă în pantofi sau cizme. Acesta este un avertisment pentru copiii al cărui comportament ar trebui să se îmbunătăţească. Legendele despre el spun că provenea dintr-o familie prosperă şi că a împărţit toată averea săracilor. Atmosfera festivă de iarnă începe cu adevărat cu această mare sărbătoare creştină.

Moş Nicolae cel adevărat se presupune că a trăit cu mult timp în urmă într-un loc din Asia Mică, cam pe unde este astăzi Turcia. Numele lui era Nicolae. Părinţii lui Nicolae au murit când acesta era adolescent. Ei i-au lăsat mulţi bani, astfel, a devenit un tânăr bogat. Apoi, a locuit cu un unchi de-al său, preot.

Într-o zi, Nicolae a auzit de un bărbat care avea trei fiice, dar care şi-a pierdut toţi banii. Familia bărbatului ajunsese atât de săracă, încât nu avea nimic de mâncare. Aşa că, fiicele sale urmau să fie vândute ca sclave.

În noaptea dinaintea zilei în care fiica cea mare urma să fie vândută, ea şi-a spălat ciorapii, cunoscuţi în prezent sub numele de stockings. Apoi i-a întins în faţa focului pentru a se usca.

Dimineaţa următoare, fiica cea mare a găsit un sac mic, dar greu în faţa focului. Sacul avea aur înăuntru. Toată familia a fost foarte bucuroasă de surpriză.

În a doua dimineaţă, când fiica mijlocie urma să fie vândută, un alt sac a fost găsit. Era şi acesta plin de aur. Acest lucru însemna că două din fiicele bărbatului scăpaseră de sclavie.

În acea seară, tatăl fetelor a hotărât să stea treaz peste noapte şi să afle cine le ajuta pe fiicele sale. Şi pe cine credeţi că a descoperit furişându-se? Era chiar Nicolae. Bărbatul sărman i-a mulţumit, dar Nicolae l-a sfătuit să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru că rugăciunile sale au fost ascultate. De asemenea, l-a rugat să nu le povestească oamenilor despre el.

Nicolae a continuat să-i ajute pe oameni discret, devenind întruchiparea dărniciei. Mai târziu a devenit episcop. Aşa că, a continuat să aibă grijă de oamenii în necaz. Mulţi oameni au aflat ulterior despre mărinimosul şi altruistul Nicolae. El este un exemplu despre cum ar trebui să fim toţi. Mult mai târziu a devenit sfânt. Până în zilele noastre, oamenii consideră că Sfântul Nicolae şi Moş Crăciun sunt prietenii speciali ai copiilor.

Informaţiile sunt traduse din cartea My Christmas de Oana Machidonschi, editura Aramis.

Urez tuturor o zi de Sfântul Nicolae plină de bucurii, cu sănătate deplină şi gesturi altruiste de omenie! :)

La mulţi ani celor care îi poartă numele!

Alte legende, obiceiuri, tradiţii şi povestiri despre Sfântul Nicolae aici, aici, aici, aici sau aici.

Parfumul unui tablou - Poveste parfumată

2011-12-03T17:07:00.002+02:00

Tema din această săptămână m-a făcut să meditez profund şi să caut răspunsuri la nişte întrebări ce-mi stăruiau în minte de mai mult timp. Recunosc că nu am cunoştinţe temeinice în acest domeniu, al picturii, dar ştiu să apreciez un tablou şi originalitatea unui pictor. De frumos nu ai cum să te saturi, e ca şi aerul. Aşa cum ai nevoie să respiri, aşa ai nevoie şi de opere de artă care să te exalte şi să te încânte, să-ţi bucure sufletul. Tablourile, ca orice manifestare a frumosului de altfel, reprezintă o expresie a imaginaţiei artistului şi reflectă percepţia acestuia asupra lumii înconjurătoare. Ele pot exprima diverse emoţii, trăiri, sentimente ca orice operă de artă. Artiştii se orientează spre frumosul din jur redându-l într-o manieră proprie, îndemnându-ne şi pe noi să devenim conştienţi de el, să-l observăm şi să-l apreciem la justa valoare. Artiştii sunt de fapt cei care încearcă pe cât posibil să trezească în om starea lui curată, cea care poate aduce clipe de conştiinţă ce fructifică spiritul şi nu îl degradează, ci dimpotrivă îl înalţă. Într-o lume în care parcă este preferat senzaţionalul şi grotescul, în care parcă ne luptăm să devenim tot mai plastici, goi, orbi şi reci se simte nevoia acută a unei emoţii autentice, emoţie ce nu poate fi transmisă decât prin intermediul artei adevărate. Artiştii fac ca totul din jur să aibe sentiment, emoţie, gust, culoare, parfum, valoare, beatitudine.

Astăzi, m-am hotărât să mă opresc la un pictor român care nu prea este amintit aşa des şi pe nedrept, pentru că opera lui este unică. Cel mai ilustru fiu al Tecuciului, din Moldova, pictor de geniu, a fost Gheorghe Petraşcu. Acest pictor modern, frate cu istoricul literar Nicolae Petraşcu s-a născut la 5 decembrie 1872 într-o familie cu tradiţii culturale şi cariera lui a fost propulsată prin oferirea unei burse la Academia Julian din Paris, de către Spiru Haret şi prin ajutorul pe care Nicolae Grigorescu i l-a oferit la început. A studiat la Bucureşti, Munchen şi Paris(Academia Julian – 1898-1902).

A fost unul dintre întemeietorii "Tinerimiiartistice" la care şi participa cu lucrări. Începând cu 1900 a organizat şiexpoziţii personale. A fost prezent la toate expozitiile româneşti dinstrăinătate în perioada 1924-1949. A călătorit foarte mult făcând studiiasidue în muzeele din Londra, Paris, Viena, Berlin, Haga, Amsterdam. A fostatras de Veneţia, unde a realizat seria de picturi "Peisajeveneţiene", de zona Toledo din Spania, de regiunea Bretania din Franţa,dar a călătorit şi in ţară pe Valea Doftanei, a Dâmboviţei sau la Balcic.Tematica lucrărilor sale cuprinde: peisaje, case ("Casa la Câmpulung","Casa la ţară"), naturi moarte cu flori ("Cârciumărese","Flori de câmp", "Flori"), interioare ("Interior laTârgovişte", "Interior cu fotoliu roşu") sau atelierulpictorului ("Interior de atelier", "Natură moartă cu pensulelepictorului"), dar şi figuri umane ("Cap de expresie","Soţia artistului", "Vara la ţară-Familia artistului"). Arealizat şi gravuri. Se consideră că lucrările sale au fost influenţate decurentul expresionist. Opera sa a influenţat-o pe fiica artistului (Mariana), în alegerea meseriei, devenind ea însăţi grafician şi pictoriţă. GheorghePetraşcu a avut numeroase expoziţii personale, între 1903 şi 1923 la AteneulRomân, apoi la "Căminul Artei" (1926-1930), culminând cu cele douaretrospective de la "Sala Dalles" din anii 1936 şi 1940. A participatla Bienala din Veneţia (1924, 1938 şi 1940); primeşte "Marele Premiu alExpoziţiei Internaţionale" din Barcelona (1929) şi al celei din Paris(1937). Alte lucrări de referinţă: "Ardei şi pătlăgele", "Mere şi cărţi", "Natură moartă cu tingire", "Hora de la Sighişoara","Femeie cu rochie albastră în atelier".

În 1972, la aniversarea a 100 de ani de la naştereaartistului, Galeria Naţională din Bucureşti a organizat o expoziţieretrospectivă cu o selecţie a operelor sale din principalele muzee şi colecţiidin România, relevând autenticitatea stilistică a unui pictor român de certăvaloare europeană. Faima, dobândită încă în timpul vieţii, îl situează printrecei mai reprezentativi pictori ai uneia din cele mai fecunde şi glorioase epocia culturii româneşti - perioada dintre cele două războaie mondiale. Talentulsău exprimă o forţă telurică, un temperament echilibrat, o viziune optimistă,care nu înseamnă euforie lirică în faţa universului, ci capacitatea de a reţine şi a evoca realitatea palpabilă a lumii.

Anemone - Gheorghe Petraşcu

Trandafiri - Gheorghe Petraşcu

Cârciumărese - Gheorghe Petraşcu

Peisaje veneţiene - Gheorghe Petraşcu

La Chioggia, 1934 - Gheorghe Petraşcu

Peisaje veneţiene - Gheorghe Petraşcu

Natură statică cu ulcică, peneluri şi carte - Gheorghe Petraşcu

Natură statică cu cărţi şi pere - Gheorghe Petraşcu

Autoportret - Gheorghe Petraşcu

Femeie în roz pe malul mării - Gheorghe Petraşcu

Femeie la mare - Gheorghe Petraşcu

Portretul soţiei artistului - Gheorghe Petraşcu

Interior- atelierul din Bucureşti- Gheorghe Petraşcu

Peisaje veneţiene - Gheorghe Petraşcu

Având în vedere că a început luna cadourilor şi un tablou este ceva inedit şi deosebit merită să oferim daruri de acest gen. Evident că acest lucru presupune să cunoaștem foarte temeinic gusturile persoanei căreia i-l oferim. Mă declar fană a peisajelor şi tablourilor cu flori, deşi îmi plac mult şi portretele. Florile sunt o sursă principală de inspiraţie pentru mulţi pictori celebri, pe unii dintre ei ajutându-i chiar să-şi definească stilul. Picturile cu flori reprezintă tema cea mai populară şi selectată şi în decorarea interioarelor în special datorită faptului că acestea pot adăuga foarte expresiv o pată de culoare pe un perete alb de exemplu.

Mai multe idei de cadouri aici.
Tablouri de vis cu flori găsiţi şi aici.
Vă doresc o săptămână de vis, aşa ca într- un tablou! :)
Jocul săptămânal a fost iniţiat de draga şi talentata MIRELA.
Tema a fost propusă de Max Peter.
Au mai scris:
Daurel
Rokssana
Lili
Carmen Între vis si realitate
Gabi

Mark Twain sărbătorit după 176 de ani - Miercurea fără cuvinte

2011-11-30T08:54:00.000+02:00

Joaca de miercuri a fost iniţiată de CARMEN.
Happy WW! ;)

Fenomenul David Garrett

2011-11-29T10:48:00.001+02:00

Enjoy! :)

Vin vremuri grele

2011-11-28T21:49:00.000+02:00

Într-o dimineaţă, un tânăr artist intră într-ocafenea, fiind foarte entuziasmat că a fost angajat să picteze portretul unuiom cu bani care avea o firmă de construcţii. În timp ce îşi savura cafeauabucuros, văzu un ziar lăsat pe masa vecină în care era tipărit cu litere mariurmătorul titlu VIN VREMURI GRELE. Începu să se gândească tot mai mult laaceste cuvinte.

Patronul cafenelei trecu să-l salute şi văzându-lîngrijorat, îl întrebă dacă s-a întâmplat ceva. Acesta i-a răspuns trist cătrebuie să plece, căci “vin vremuri grele”, aşa că trebuie să muncească lalucrarea lui.

Patronul începu să se macine că poate chiar „vinvremuri grele”. Devenea din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce se gândea lavorbele tânărului. Îşi sună apoi soţia rugând-o să nu se supere dar că trebuiesă-şi anuleze comanda pentru rochia cea nouă, deoarece este cam scumpă şi s-auanunţat „vremuri grele”.

Aceasta sună la magazinul unde îşi comandase rochiaşi o rugă pe patroană să-i anuleze comanda. Îşi ceru scuze dar …„Vin vremurigrele” şi trebuie să facă economii.

Patroana n-a avut încotro şi a anulat comanda, darîşi aminti că a auzit ea la ştiri cândva că „Vin vremuri grele”. Aşa că a sunatimediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea uneilucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor că va renunţapentru moment la lucrare, deoarece “ vin vremuri grele “ şi nu îşi poate asumaun asemenea risc în acest moment.

Constructorul s-a întristat la auzul acestei veşti,motiv pentru care s-a grăbit să-l sune pe tânărul artist spunându-i că doreşteanularea comenzii pentru portret, întrucât „vin vremuri grele” şi acesta nueste un moment potrivit să cheltuie banii pe lucruri artistice.

Copleşit de supărare, tânărul artist a acceptat curesemnare vestea, că doar s-a întâmplat aşa cum a anticipat. Simţindu-se trist,porni înspre cafeneaua favorită să-şi înece amarul cu un pahar de vin.

În timp ce stătea din nou aşezat la masa lui, zăriziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat şi a luatziarul pentru a-l cerceta mai bine. Data ziarului era de acum 5 ani.

Cineva despachetase farfurii pentru restaurant.

Morala: Gândurile şi cuvintele noastre ne creeazărealitatea în care trăim.

Sursa

Life in pictures - Mi-e o lene de mă doare! :)))

2011-11-27T11:31:00.001+02:00

Joaca de duminică a început la Costin Comba.

Duminică plăcută! :-)

Pentru cei care nu ştiu melodia...:)))

Pe drumuri de munte - Poveste parfumată între bloggeri

2011-11-25T22:45:00.003+02:00

"Voi, munţilormândri, moşnegi cununaţi

Cu stelele bolţiialbastre,

În leagănul vostrude codri şi stânci

Dorm toatepoveştile noastre.

Alături de şoimiicu ochii aprinşi,

Din tainica voastrădumbravă,

Se-nalţă-ndrăzneţe-nlumina din cer

Şi visele noastrede slavă.

În voi îşideşteaptă plânsorile ei

Frumoasa mea ţarăsăracă,

Cu braţe lipsitede-al luptei fior

Şi buze ursite sătacă.

La voi vine jalea-icând vifor păgân

Purcede strigareasă-i frângă,

În cântec o schimbăpădurea de brazi

Şi-n lume-o trimitesă plângă.

La voi mă îndrumă-ncărările ei

Şi biata mea soartăpribeagă,

Pădurea cea veşniclipsită de somn

Mi-e sfântăşi-atâta de dragă.

Cântarea măiastrădin codrii cărunţi

Dă strunelor melepovaţă,

Şi-o mândră povestestrivită de vremi

Truditul meu sufletînvaţă."

În munţi - Octavian Goga

Poteca maronie era tivită cu un chenar de ierburi încâlcite ce-și legănau cosițele despletite în bătaia molcomă a vântului. Toți cei care pășeau cu rucsacul în spate ascultau liniștea pădurii maiestoase și trosnetul surd al crengilor muntelui pe spinarea căruia ne aflam. Urmăream cu atenție orice mișcare şi ascultam orice zgomot ce ar putea să ne anunțe de apropierea unei jivine nu prea prietenoase.

soarele se revărsa peste ierburi și printre crengi, cu oarecare greutate, pentru că, coroanele dese ale copacilor formau un zid impenetrabil, iar în umbra de dedesubtul lor ce se formase pe ici pe colo foiau insectele, furnici şi gângănii fără număr ce se chinuiau, ca și noi, să înainteze, mişcându-şi mulţimea picioarelor firave. Fiecare porțiune pe care înaintam era o altă redută cucerită. Glasul muntelui ne striga și ne chema tot mai aprig cu cât orele fugeau pe cadranul timpului. Eram patru temerari, ce aminteau vag de cireșari, pentru că exploram pădurile şi munții într-o aventură mereu nouă. Poteca ce se curba în fața noastră şi drumul pieptiș cu greutatea rucsacului în spate, precum și splendoarea ce se înfățișa în jurul și în fața noastră ne impunea să fim tăcuți şi să admirăm în liniște muntele. picioarele obosite din bocanci dădeau semne de renunțare şi am hotărât să căutăm o cabană cât mai grabnic. Din zori de zi mergeam pe acel traseu, făcusem deja un popas pe la amiază pentru a mânca, dar, acum era timpul să ne gândim la odihnă și la răcoarea nopții, care ca o pisică hoțomancă, se furișa spre noi.

Simțeam broboane de sudoare pe tâmple şi ceafă, iar rucsacul îl simțeam ca pe un bolovan de moară. Aveam două opțiuni: să înnoptăm la refugiul care se afla pe creasta muntelui, de unde dimineață vom admira un răsărit memorabil, sau să mergem în pas vioi pentru a ajunge la o cabană mai îndepărtată, unde ne așteptau paturi confortabile și mâncare caldă. Am ales prima variantă, deși paturile confortabile şi mâncarea caldă păreau atât de potrivite după o zi istovitoare. Ne gândeam însă la răsăritul şi peisajele din zori, iar focul din vreascuri pe care l-am încropit ne-a oferit un ceai cald şi ne-a îndemnat spre adăpostul nu prea prietenos. Muntele bărbos a început apoi să ne spună povești, nouă, celor care moțăiam pe lângă foc, povești despre bunii şi străbunii noștri care i-au folosit pădurile şi protecția în calea inamicilor, salvându-i de nenumărate ori de la înfrângere, povești despre ciobanii care îşi mână oile la păscut pe pășunile cu iarbă grasă şi bună şi care cântau doine la fluier, despre haiduci şi proscriși, sau despre copiii hoinari şi excursioniștii ocazionali ce se reîntorc mereu pentru a-i admira frumusețea şi semeția. Parfumul muntelui va fi mereu pentru mine proaspăt, ozonat, culoarea verde evidențiindu-l. Va fi parfumul aventurii, al explorării, al unui nou început, parfum de vacanță şi prietenie, de foc de tabără şi ceai cald, de povești cu iz istoric şi mitologic şi de încrâncenate încercări pentru a-i cuceri piscurile.

Poveştile parfumate au început la MIRELA.
Au mai scris:
Lili care a propus si tema de astăzi
Shayna
Rokssana
Max Peter
Este invitat oricine doreşte să respire parfumul muntelui! Detalii aflaţi pe pagina Mirelei!
Week-end plăcut! :-)

Vise de ciocolată - Miercurea fără cuvinte

2011-11-23T09:50:00.000+02:00

Miercurea fără cuvinte a început la CARMEN.
Să vă fie zilele ocrotite de îngeraşi! :-) Happy WW!
Mai multe imagini găsiţi aici.

Ciocolata elixir al dragostei - Poveste parfumată între bloggeri

2011-11-22T22:11:00.001+02:00

Îndemnată de postările foarte inspirate şi deosebite ale prietenelor virtuale de la poveştile parfumate de sâmbătă, m-am învrednicit şi eu să scriu câteva rânduri care să elogieze acest elixir savuros numit ciocolată. Sper să nu supăr pe cineva că postez tardiv aceste rânduri, dar fiind un subiect atât de incitant, nu m-am putut abţine. Deci...

Ciocolata pentru mine înseamnă sărbătoare, parfum, savoare, elixir. Mă gândesc mai ales la sărbătorile de iarnă care se apropie vertiginos şi care sunt mereu încărcate de semnificaţii. Ciocolata este prezentă alături de noi, mai ales în momentele de fericire maximă, dar ne îndulceşte şi momentele de dezamăgire sau de tristeţe. Gustul dulce - amărui al ciocolăţii negre care e regină între diversele sortimente, te înviorează şi te duce cu gândul la bucuria care se citește pe chipul celor dragi atunci când sunt preocupaţi cu despachetarea cadourilor, la colindătorii înghețați şi care aduc miros de iarnă în case, la aroma de brad combinată cu cea de cozonac proaspăt scos din cuptor şi face apel la toate simţurile noastre. Tableta de ciocolată, pralinele şi ciocolata caldă sau orice alt sortiment special de ciocolată sunt preferate în orice anotimp şi au un gust plin şi puternic de copilărie condimentat cu arome tari de aventură şi senzații unice. Pralinele cu mentă sau tabletele cu cremă de cacao în proporţie de 70% sunt acel ceva unic şi altfel pe care ţi-l doreşti uneori. Aroma sofisticată de mentă combinată cu ciocolata neagră vor trezi în tine o adevărată euforie. Visul de iarnă va fi trăit la intensitate maximă cu siguranţă, datorită tabletei de ciocolată creată după o reţetă specială, cu cacao în proporţie de 70 %. Ambalajele elegante şi atrăgătoare transformă aceste bunătăţi în cadoul ideal atât pentru cei dragi cât şi pentru tine.

Ceva despre istoricul şi proprietăţile ciocolăţii am găsit şi vă împărtăşesc...

Legendara combinatie dintre ciocolata si dragosteapasionala vine tocmai din cultura azteca. Aceste preparat din cacao avea unstatut slavit, fiind rezervat capetelor incoronate si evenimentelor sacre.

Ciocolata pe care o mancam noi astazi este multdiluata in comparatie cu elixirurile folosite de Casanova si Madame du Barry.Diferenta dintre ciocolata de acum cateva sute de ani si cea cu care nedelectam noi este data in primul rand de zaharul si grasimile ce i-au fostadaugate.

Pana in anii 1800, culturile azteca si maya consumauciocolata ca o bautura fierbinte, amestecata cu apa si alte condimente.

Potiune exclusivista

Cand ciocolata a fost adusa in Europa in anii 1500,ea si-a pastrat caracterul exclusivist, fiind o adevarata delicatesa de care seputea bucura numai familia regala sau familiile foarte instarite. Fiind insaprea amara pentru gusturile Europenilor, ciocolatei i s-a adaugat pentru primadata zahar.

Potrivit legendelor, ciocolata este si o puternicapotiune de dragoste. Exista multe exemple de personalitati ale istoriei care auconsiderat ciocolata un afrodisiac si au folosit-o pentru a creste apetitul sisatisfactia sexuala.

Însecolele XVII si XVIII, multe tratate de medicina elogiau calitatileciocolatei. Ea poate ajuta la prevenirea cariilor, afirma cercetatorii de laUniversitatea Osaka, deoarece cojile semintelor de cacao din ciocolata continun agent antibacterian care impiedica aparitia cariilor. Cercetatorulcalifornian Carl Keen si echipa sa afirma ca ciocolata ajuta la prevenireabolilor de inima, spunand ca acest delicios desert contine substante chimice –numite flavonoide – care subtiaza sangele si ajuta la prevenirea formariicheagurilor. Cercetatorii de la Harvard au realizat experimente, care au aratatca, daca mancati ciocolata de trei ori pe luna, va prelungiti viata cu un an.

Ciocolata contine peste 300 de substante chimice,insa nu se cunoaste efectul fiecaruia asupra organismului uman. Multe femeiafirma ca au o mai mare pofta de a manca ciocolata in perioada premenstruala.Asa ceva este foarte posibil, deoarece ciocolata contine magneziu, mineral alcarui nivel scade in acea perioada. De asemenea, o dorinta de ciocolata aparein timpul sarcinii, ceea ce poate indica o anemie, continutul bogat de fierajutand in acest caz. Stimulentele sistemului nervos central, cum ar ficofeina, exista la randul lor in ciocolata, ceea ce duce la un efect deinviorare si la o capacitate mai mare de concentrare.

Ca si alte alimente dulci, ciocolata stimuleazaeliberarea de endorfine, hormoni naturali care genereaza sentimente de placeresi fericire. Aceasta contine, de exemplu, un fel de potiune a dragostei.Tryophan este o substanta chimica pe care creierul o foloseste pentru a creaserotonina. Un nivel ridicat de serotonina produce sentimente de fericire,chiar de extaz. Pe de alta parte, mai exista o substanta, numitafenylethylamina, care se aseamana cu amfetamina; in acest caz, un nivel ridicatal acestui neurotransmitator produce un sentiment de atractie fata de sexulopus, de excitare.

Sursa

Ciocolata ,“Hrana Zeilor”, “Zeita Fertilitatii,“este consumata de-a lungul timpului atat pentru efectele afrodisiace binecunoscute cat si pentru beneficiile aduse organismului. Ciocolata este un elixir al dragostei! :-)

Va doresc zile dulci si pline de arome placute!

MIRELA a început jocul poveştilor parfumate

Au mai scris:

Cum îl poţi ajuta pe copil să facă faţă competiţiei într-un mod benefic?

2011-11-21T21:45:00.000+02:00

1) Acceptă-l pe copil aşa cum este şi ajută-l să facă şi el acelaşi lucru. Desigur, fiecare putem să evoluăm, să ne corectămdefectele şi să fim mai buni. În acelaşi timp însă, avem nevoie ca cei din jursă ne accepte aşa cum suntem şi să ne sprijine în procesul de dezvoltare. Evită să îl defineşti pe copilul tău în funcţie de reuşitele sau nereuşitele sale şisă îi arăţi că îl apreciezi pentru ceea ce este. Va fi mai pregătit în acestfel atât pentru succes, cât şi pentru esec.

2) Vorbeşte-i despre succes şi eşec. „Nu există eşec, există doar feedback”este o frază care îl poate ajuta pe copil, dar şipe tine, să priviţi rezultatele obţinute într-o manieră mai relaxată.Indiferent de rezultatul obţinut, este bine să îl ajuţi pe copil să înveţe dinacesta cum să procedeze mai departe (ce trebuie să schimbe în atitudinea sa, cecunoştinţe trebuie să îţi îmbunătăţească etc.).

3) Încurajează-l să îşi facă prieteni cu aceleaşiinterese sau preocupări. Îi va fi mai usor să facă faţă stresului dacă areprieteni care trec prin aceleaşi situaţii ca şi el. Prietenii cu aceleaşiinterese îl menţin pe copil concentrat asupra pregătirii, discutând cu eidespre ce învaţă şi aflând informaţii noi.

4) Explorează gândurile şi emoţiile pe care leresimte copilul tău faţă de ideea de competiţie. Atât în timpul pregătirii pentru un concurs sau unexamen, cât şi după primirea rezultatelor, este bine să comunici deschis cucopilul despre ce gândeşte şi simte în legătură cu participarea sa lacompetiţie. Îi este frică de momentul competiţiei? Emoţiile îl împiedică să sepregătească aşa cum şi-ar dori? Este mulţumit de rezultatele obţinute? Oricealtă întrebare de acest fel îl poate ajuta pe copil să îşi exprime gândurile şiemoţiile referitoare la situaţia de competiţie.

5) Recunoaşte semnele stresului care pot să-şi facă apariţia în cazul copilului tău şi ia măsurile necesare pentru a le îndepărta.

Mai multe informaţii găsiţi aici.

Dans în ploaie

2011-11-14T22:31:00.000+02:00

"Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până laglezne,

Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,

Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,

Dansului meu i-e vântul ecou.

De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc

Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.

Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,

Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.

Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt

Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -

Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,

Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-măvântul,

lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -

Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,

Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!"

Ana Blandiana

Aroma ceaiului - Parfum de poveste

2011-11-12T13:07:00.002+02:00

Pentru o zi de sfârşit de săptămână, ceaiul pare o alternativă tentantă, mai ales că soarele nu se mai grăbeşte să ne întâmpine şi să ne însoţească dimineaţa şi uneori nici pe parcursul zilei. Dacă aroma lui îmbietoare e însoţită şi de prezenţa unor prieteni apropiaţi, scenariul este şi mai plauzibil. Din cele mai vechi timpuri ceaiul a fost apreciat pentru proprietăţile sale benefice în ce priveşte sănătatea şi pentru starea de bine pe care o induce. O cană de ceai te energizează, te binedispune şi-ţi întăreşte imunitatea. Aroma te surprinde de fiecare dată şi uneori îţi trezeşte amintiri calde. Uleiurile volatile pe care ceaiul le cuprinde în afara componentelor vitale şi care sunt răspândite în jur, te predispun la visare, te îndeamnă spre o pătură caldă şi o carte bună, mai ales în serile sau zilele mai răcoroase şi când simţi nevoia să te relaxezi.

Sunt persoane care apreciază de exemplu ceaiul verde, pentru că, în urma unor studii s-a ajuns la concluzia că poate îmbunătăţi puterea minţii sau poate mări vigilenţa, mai este folosit şi în tratamente de slăbire sau de revigorare a tenului obosit. Alte persoane, printre care mă număr şi eu, preferă ceaiul de fructe de pădure. Acest ceai alintă papilele gustative, binedispune şi este delicios. Aromele murelor, zmeurei, afinelor, coacăzelor, florilor de hibiscus, măr sălbatic sau măceşe oferă consumatorilor fideli un gust inconfundabil, plăcut, divin. Trebuie să recunosc că sunt şi zile în care este preferat ceaiul de lămâie cu una sau două linguriţe de miere de albine, sunt acele zile în care eşti răpus de o răceală inofensivă sau de o gripă persistentă şi vrei să scapi mai repede de acea stare incomodă. Având în vedere că sezonul rece şi-a făcut simţită prezenţa prin scăderea bruscă a câtorva grade, trebuie să fim mai precauţi cu sănătatea noastră şi mai atenţi cu felul în care ne îmbrăcăm. Dacă reuşeşti să depistezi faza incipientă a răcelii sau gripei, poţi alege ceaiul potrivit, care poate fi un adevărat balsam pentru momentele în care ai temperatură ridicată sau gâtul iritat de tuse. Teiul şi socul sunt folosite în ceaiuri ce combat eficient răcelile şi gripele, mai este căutat şi busuiocul, cimbrul, cimbrişorul, sunătoarea şi menta (în stările febrile asociate cu migrenele), măceşele, coacăzele, cătina (ce aduc un aport mare de vitamina C) sau coada şoricelului chiar dacă gustul ceaiului va fi mai amărui. Ceaiurile din florile de ciuboţica cucului au efect de decongestionare şi eliberare a căilor respiratorii. Dacă tusea este mai puternică ne putem gândi la ceaiuri sau infuzii de patlagină, muşeţel, coada şoricelului, gălbenele, mentă sau muguri de pin. Sper să fie utile sfaturile pentru cei care vor fi încercaţi de simptome mai puţin plăcute şi să-i facă să treacă mai uşor peste iarnă şi frig.

Revenind la istoria ceaiului, voi menţiona câteva aspecte din ceremonialul faimosului five o'clock tea. Este ştiut faptul că ceaiul îşi are originile în China acum aproape 5000 de ani în urmă, când un înţelept împărat pe nume Sheng Nong, iubitor al artelor şi al călătoriilor în locuri necunoscute a descoperit întâmplător şi savoarea ceaiului. Momentul în care frunzele dintr-un arbust necunoscut au căzut peste apa fiartă pe care împăratul o servea cu regularitate în timpul peregrinărilor sale şi acestea au dat culoare şi miros parfumat, a fost şi începutul servirii ceaiului, conform legendei.

Mult mai târziu, prin secolul 19, ducesa Ana, a şaptea ducesă de Bedfort a fost prima care a cerut în 1830 un ceai şi acest ritual a luat apoi amploare. Ulterior, ceremonialul a primit numele de Five O'clock Tea şi mult timp a fost asociat cu o plăcere la care aveau acces doar aristocraţii britanici şi era încadrat ca şi moment al zilei între 3 şi 5 după-amiaza. Ducesa a observat că este mai plăcut dacă îşi invită şi prietenele să servească ceaiul împreună. Automat, cererea de ceai a crescut considerabil, ca şi cea a serviciilor de porţelan sau argint cu modele deosebite create în China sau Japonia. Dacă se numea High Tea implica şi o gustare mai substanţială (carne sau peşte). Ulterior şi ceilalţi englezi, mai puţin favorizaţi de soartă, au ajuns să îndrăgească acest moment de relaxare după o zi extenuantă de muncă. Petrecerile elegante în care se servea ceai au ajuns să fie la modă. Chiar şi la noi obiceiul era în vogă şi se numea ceai dansant. Au început să fie comercializate diverse accesorii necesare ceremonialului: tăvi, suporturi pentru prăjituri sau fructe, ceşti cu forme şi modele diverse, măsuţe de ceai etc. Instituţia ceaiului a început să fie cunoscută şi legată de gustarea de la ora 4 după amiaza, iar în secolul 20 s-a fixat ora 5 pentru acest ceremonial. Ceaiul tradiţional, Five o'clock tea este şi în prezent respectat atât în unele case ale englezilor obişnuiţi cât şi la Palatul Buckingham.

Informaţiile despre five o' clock tea le-am găsit aici.

“Strange how a teapot can represent at the same timethe comforts of solitude and the pleasures of company”

Serviţi o ceaşcă de ceai oricând aveţi ocazia, pentru că e o ceaşcă plină de sănătate, de viaţă! :)

Poveştile parfumate au început la MIRELA.

Au mai scris:

Shayna

Sara

Gabi 1 are doua poveşti

Gabi 2

Lili

Rokssana

Gabriela Elena
Max Peter
Alina
Vania
Luna Patrata a doua poveste
CARMEN

Ce înseamnă să fii protector - Miercurea fără cuvinte

2011-11-09T19:25:00.000+02:00

Mai multe despre tăcutele miercuri la CARMEN.

Iubirea de sine

2011-11-08T13:26:00.001+02:00

Don Miguel Ruiz, “Arta de a Iubi”

“ Astazi, Doamne, te rugam sa ne ajuti sa ne acceptam exact asa cum suntem,fara sa ne mai judecam. Ajuta-ne sa ne acceptam Mintea asa cum este, cu toateemotiile sale, cu toate sperantele si visele noastre, cu personalitatea ei, cufelul nostru unic de a fi. Ajuta-ne sa ne acceptam corpul asa cum este, cutoata frumusetea si perfectiunea lui. Ingaduie ca Iubirea noastra de Sine sadevina atit de puternica incit sa nu ne mai respingem niciodata, incit sa numai punem niciodata piedici in calea propriei noastre fericiri, a libertatii sia Iubirii noastre."

Mai multe pe http://www.humanitysteam.ro

La mulţi ani celor care îşi serbează astăzi ziua numelui!

Galbenă gutuie

2011-11-01T12:36:00.001+02:00

Vă recomand şi nişte reţete formidabile cu/din gutui, precum şi nişte proprietăţi terapeutice ale acestui fruct rubicond şi parfumat!
Pui cu gutui
Gutui coapte
Piept de curcan în sos de gutui cu rozmarin
Informaţii utile din Revista Felicia despre gutui
Compot de gutui
Dulceaţa de gutui
Proprietăţi terapeutice ale gutuilor

O zi galbenă şi frumoasă ca o gutuie! :)

The beauty of autumn - Life in pictures

2011-10-30T11:38:00.000+02:00

" Toţi acei ce-ntreaga vară

Au lucrat din zori în seară,

Toamna, cu roade bogate,

Au şi fructe, şi bucate.

Mere, pere în panere,

Prune bune şi alune,

Şi gutui amărui,

Cu puf galben ca de pui.

Şi tot felul de legume,

De nu le mai ştii penume. "

Demostene Botez

Jocul a început la Costin Comba.

Ordinary miracle

2011-10-30T09:50:00.002+02:00

It’s not that unusual

When everything is beautiful

It’s just another

Ordinary miracle today

The sky knows when it’s time to snow

Don’t need to teach a seed to grow

It’s just another

Ordinary miracle today

Life is like a gift, they say

Wrapped up for you everyday

Open up, and find a way

To give some of your own

Isn’t it remarkable?

Like everytime a raindrop falls

It’s just another

Ordinary miracle today

The birds in winter have their fling

And always make it home by spring

It’s just another

Ordinary miracle today

When you wake up everyday

Please don’t throw your dreams away

Hold them close to your heart

‘Cause we are all a part

Of the ordinary miracle

Ordinary miracle

Do you want to see a miracle

It seems so exceptional

That things work out after all

It’s just another

Ordinary miracle today

The sun comes out and shines so bright

And disappears again at night

It’s just another

Ordinary miracle today

It’s just another

Ordinary miracle today

I hope you dance

2011-10-29T19:25:00.000+03:00

“Sper să nu te temi niciodată de acei munţi dindepărtare,

Niciodată să nu te mulţumeşti cu calea cea mai lină

A trăi poate însemna să-ţi asumi riscuri care merită

Să iubeşti poate fi o greşeală dar merită să o faci

Sper să dansezi… Sper să dansezi…

Timpul este o roată în continuă mişcareantrenându-ne şi pe noi mereu

Spune-mi cine vrea să privească în urmă la aniice-au trecut

Şi să se întrebe unde au dispărut toţi aceşti ani.”

Sinceritatea, un parfum unic

2011-10-29T15:06:00.004+03:00

"Într-o lume falsă rătăcim

Minţindu-ne că ştim să iubim

Spune-mi unde eşti sinceritate

E greu, dar sper că te voi regăsi

Mă-ntreb în fiecare zi

Oare unde esţi sinceritate..."

Cunoaşteţi senzaţia aceea ciudată când realizaţi că sunteţi duşi de nas? În cazul meu, privesc cu atenţie ochii acelei persoane, jocul lor alunecos sus - jos, apoi grimasele ciudate din colţul gurii, iar în cele din urmă o uşoară stânjeneală - dacă respectiva persoană are ceva bun simţ - sau în cazul obrazurilor mai groase, observ o tendinţă de a o lua la sănătoasa. Mi s-au părut mereu hilare aceste situaţii, dar de fiecare dată m-am abţinut să judec sau să apostrofez pe cineva pentru încercarea de a mă amăgi, deşi în subsidiar, mă încerca o dezamăgire mare. Mă gândeam că probabil nişte motive serioase au împins acea persoană să fie nesinceră şi oricum, mai devreme sau mai târziu urzeala aceea fantasmagorică va fi dată în vileag, fără ca eu să depun eforturi prea mari. Categoric că aceasta e varianta fericită, dar există şi reversul medaliei, când totul e ţesut cu aşa migală încât cu greu îţi mai dai seama ce e adevărat şi ce nu. Sinceritatea presupune o inimă deschisă, curată, nişte trăiri autentice, lipsite de vicleşug şi curajul asumat de a le dezvălui. În prezent unii oameni au devenit maeştri în arta iluzionismului, camuflându-şi sentimentele cu grijă de magician, disimulând fără prea multe crize de conştiinţă. Fanfaronul zilelor noastre e expert în arta disimulării, iar corelaţia dintre vorbe şi fapte e un vis frumos. Sincer, este cel care face de obicei ceea ce spune sau cel care exprimă trăiri veridice. Unii trăiesc într-o falsitate şi imitaţie continuă pentru a "prinde" în capcană încrederea altora, încât e de neconceput să fie doar ei înşişi. Nu e uşor, recunosc! Dar e o parodie tristă şi o mare pierdere de timp. Chiar Machiavelli ar fi impresionat de tatonarea şi persuasiunea unora dintre semenii noştri în "arta" amăgirii.
O lege nescrisă din cartea vieţii e să fii sincer în primul rând cu tine. Să te priveşti obiectiv în oglindă - nu pentru a te îndrăgosti de reflexia ta ca Dorian Gray, ci pentru a-ţi recunoaşte atât calităţile cât şi defectele -, "dezbrăcat" de orice artificii. Atunci când vei fi tentat să inventezi ceva pentru a polei situaţia de fapt, să te gândeşti că e mult mai simplu să fii sincer, implicit vei fi mult mai liniştit şi împăcat cu tine.

Sinceritatea e clar o calitate, e un parfum suav cu miresme de cimbrişor şi levănţică, e proaspătă ca parfumul ploii după o vară secetoasă, e pură şi diafană, e iubire nevinovată şi lumină. Sinceritatea presupune dăruire necondiţionată, e un parfum al libertăţii interioare şi are arome ale iubirii împărtăşite şi ale confidenţei pline de încredere. Nu are legătură cu mizantropia sau fuga de responsabilitate. Sinceritatea nu costă bani, nu poate fi cumpărată la un preţ derizoriu ca multe alte nimicuri de consum, există în noi sau nu, ca şi iubirea sau dăruirea.
De ce minţim? Să fie frica de noi şi de semeni? Frica de durere sau adevăr? Să fie dezgustul faţă de normalitate, disperarea după lauri sau paradoxul că suntem prea egoişti, deşi pe veci condamnaţi la iubire?
Uneori, parfumul puternic de bergamote impregnat cu lemn de santal şi măr verde mă duce cu gândul la sinceritate. În alte împrejurări, mirosul părului tău, al pielii tale catifelate, gustul buzelor tale de fructe coapte, al iubirii pure, necondiţionate are parfum de sinceritate. Pentru că te iubesc şi simt sinceritatea din iubirea ta îţi voi dedica versuri sincere dintr-un roman citit cândva, George Şovu, Dimineaţa iubirii:
" Te iubesc
Cum iubesc dimineţile
Care-mi urcă în vene
Pure şi adevărate
Ca fiecare cântec închis
În trupul meu!

Te iubesc
Cum iubesc florile
Ce-şi înalţă culoarea
Spre ochii unui albastru
Imens şi greu
De strălucire!

Te iubesc
Cum iubesc cerul
Sprijinit pe frunţile noastre
Ca un cerc uriaş,
De senin
Ce ne uneşte visurile!"

"Te aştept ca pe o ploaie de primăvară,
Cu buze însetate şi mâinile întinse în adorare!"
" Te aştept smulgând promisiuni clipelor,
Strivind între degete nedumeririle şi îndoielile!"
" Te aştept cu ochii îmbătaţi de dor,
Cu suflet fremătând
Şi fruntea plecată,
Cu gânduri dospite-n aroma speranţelor! "

Acest parfum are şi miresmele fragilităţii, delicateţii, sensibilităţii şi frumuseţii, mai ales interioare, cunoaşte diferite faze de dezvoltare şi metamorfoză aşa cum se întâmplă fluturilor când încă sunt coconi.
Cred că atunci îţi vei dori nespus să mergi la braţul elegant al sincerităţii şi să te uiţi în ochii oamenilor atunci când le vorbeşti. Atunci, sentimentele vor prinde aripi şi vor zbura, vei simţi la momentul potrivit şi "fluturi în stomac", alteori se vor prăvăli peste tine toate visele şi gândurile buimace ale celor din jur, uneori vei respira parfum amar, dar tandru de adevăr şi doar îţi vei aminti clipele de sublim, oricum ar fi vei desluşi drumul către tine. Citând un bine cunoscut cântec al Corinei Chiriac aş mai spune: " O clipă de sinceritate/ Ar fi un gest sublim."
Vă doresc clipe de sinceritate şi de iubire adevărată!
Parfumul povestilor a început la MIRELA. http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii/
Astăzi, am propus eu tema.
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/sinceritatea-un-parfum-unic.html
Au mai scris:
Amica
Au oamenii nevoie permanentă de sinceritate? De ce? Poate pentru că minciuna infloreşte mai lesne pe buzele oricui,aşa, ca buruienile? E mai convenabilă minciuna decât adevărul? Este, minciuna, mai la îndemână, prin natura obisnuinţei individului uman, decât adevărul? Omul tinde să fie prudent, să fugă de probleme şi tone de explicaţii, să evite conflictul, că are destule pe cap, iar adevărul poate să fie prea dur şi odată rostit, poate răni. Rană care devine o provocare pentru spiritul lezat si inima suferindă. Oricum ar fi, “o clipă de adevar valorează mai mult decât o viaţă de minciună”. (Poveste scrisă de Monica, prietena Mirelei care semnează “amica“)
Lili
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/10/28/sinceritatea-iubirii/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/
Carmen Între vis şi realitate
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/parfumul-sincertatii.html
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii.html
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2011/10/29/despre-sinceritate/
Carmen Dictatura Justitiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/
g1b2i3
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/29/povestea-parfumata-a-sinceritatii-spune-intotdeauna-ce-simti-si-fa-ceea-ce-gandesti/
Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/sine-cera.html

Tablou de toamna

2011-10-27T22:04:00.002+03:00

Ca într-un vis - Miercurea fără cuvinte

2011-10-26T11:56:00.002+03:00

" Dar eu, fiind sărac, am doar vise. Le-am răspândit sub picioarele tale. Păşeşte cu grijă, calci pe visele mele. " William Butler Yeats

Balerinele dansează cu graţie exprimând trăiri, sentimente

Aleargă cu frenezie pe note muzicale împrăştiind doar puritate în jur

Plutesc, totul pare un vis, dar este straniu de dur

Sunt muze, prinţese, lebede negre sau albe

Exprimă gingăşie dar şi putere, sunt pline de răbdare, perseverenţă, atitudine şi multă frumuseţe

Se mişcă divin pe ritmul impus de muzică

Sunt întruchiparea frumuseţii angelice

Sunt un vis frumos de ireal

Caută perfecţiunea

Înfruntă semeţe durerea

Ne fac mândri şi recunoscători

Merg pe poante, dar totuşi delicat

Învaţă de mici să fie puternice

Vă mulţumim!

Mai multe informaţii despre balerinele lumii aici.

Jocul imaginilor a început la CARMEN.

Life in pictures - Umbrele de soare

2011-10-23T15:20:00.001+03:00

Mai multe la Costin Comba

Un punct de vedere

2011-10-23T13:59:00.002+03:00

Înrăiţi de lumea în mijlocul căreia trăim, cu timpul unora dintre noi începe să ne placă să fim răi. Sunt convinsă că bădăranii nu sunt aşa din naştere. Sunt şi ei bieţi oameni la care s-a urlat şi care au fost umiliţi de când se ştiu. Au devenit scârboşi pentru că au simţit pe pielea lor că nu mai ţine să fii drăguţ cu ceilalţi, de fapt nu rentează, iar ei sunt interesaţi de profitul imediat.

În toate straturile sociale şi la toate nivelurile, românii îşi sunt proprii călăi şi propriile victime, într-o societate alienată psihic, o societate isterică.

Astăzi, ridicarea tonului şi bătaia cu pumnul în masă sau în piept - depinde de piept - au devenit un blazon al ADN-ului prostiei crase. Unii românii de când se ştiu au avut un cult habotnic pentru ridiculizare şi au reuşit să ridice băşcălia la rang de virtute, considerând că hazul de necaz le va rezolva problemele ce ţin mai degrabă de un bun simţ elementar. Unii au impresia greşită, bineînţeles, că doar ce emit ei este bun şi cu miez, nu poate fi vorba de empatie sau măcar de faptul că oamenii sunt diferiţi şi fiecare poate avea propriile opinii, nevoi sau preferinţe, mai ales că toţi au aceleaşi drepturi ca şi cel/cea care se crede centrul universului. Nimic nu-l poate perturba pe cel/cea care începe un monolog urlător şi plin de grosolănie, eventual o ignorare vizibilă sau chiar retragerea discretă din cadrul marcat pentru desfăşurarea "spectacolului" gratuit. Îmi plac oamenii dezinvolţi, dar unii exagerează sau încurcă termenii şi cad în cealaltă latură şi devin de-a dreptul nesimţiţi.

Înainte, pe vremea comunismului nu puteai să spui ce gândeşti, erai chiar circumspect şi cu proprii prieteni. Acum, s-a dat liber la exprimare, iar toate lichelele şi pramatiile cred că au ceva de spus. Mai greu este cu cei care sunt în formare, copiii, din care unii, chiar se străduiesc să devină oameni de încredere ai societăţii, dar li se taie aripile şi elanul şi ajung să împrumute din bădărănia ce este tot mai expusă şi mediatizată.

Sursa

Am uitat să fim oameni? Mai ştim definiţia acestui cuvânt? Când am fost ultima dată doar în ipostaza de a fi OAMENI? De unde dorinţa aceasta nestăvilită doar de a acumula şi de a merge ca într-un iureş? Spre ce alergăm cu atât patos şi uitare de noi? Poate sunt întrebări fără răspuns, dar ele există şi sunt convinsă că se află pe buzele mai multor oameni, dar nu sunt rostite.

Chiar şi emblematicul Don Quijote avea un ideal! Tragedia lui a fost că nu şi-a dus până la capăt lupta cu morile de vânt, a renunţat şi s-a resemnat să fie numit nebun. Noi mai avem idealuri, valori? Mai ştim pentru ce luptăm, uneori zilnic, cu morile de vânt?

E doar un punct de vedere, puţin deplasat, dar foarte subiectiv şi care reflectă ceea ce contemplu uneori zilnic, fără putinţa de a îndrepta ceva, din păcate! Unii vor spune că aşa a fost întotdeauna şi că nu este oportun să am asemenea idei ce-mi bântuie prin cap. Alţii, vor spune că idealul lui Don Quijote era frumos, tocmai pentru că nu ţinea morţiş să-l atingă, adică intangibil. Trebuie să recunoaştem însă, că toţi tindem spre perfecţiune, deşi suntem atât de perfectibili! Ar fi mai simplu dacă nu ne-am mai strădui atât să demonstrăm ceva, ci doar să trăim cât mai frumos posibil. Credeţi că mai avem o şansă într-o lume isterică şi alienată psihic?

Cum spuneam, e doar un punct de vedere şi trebuie să-l luaţi ca atare! :-)

Nu e o lectură tocmai plăcută pentru duminică, dar cei care vor citi şi mă ştiu de mai mult timp de prin blogosferă, mă vor ierta. Sunt sub influenţa unor evenimente recente şi care dor încă. În rest, vă doresc sănătate deplină şi evitaţi pe cât posibil the dark side! :-)

În căutarea parfumului nobleţii

2011-10-22T17:22:00.003+03:00

Caut răspunsuri, caut oameni cu înfrigurare şi mai ales nobleţea din ei. E tot mai greu să găseşti acea distincţie şi eleganţă sufletească ce întregesc sublim materialul diafan din care e compus un om. Unde s-au ascuns acele calităţi şi comportamentul distinct ce caracteriza omul cândva? Gândindu-te la nobleţe, a-i fi tentat să visezi la un nobil cavaler sau la o prinţesă medievală, neaparat de sânge albastru sau poate, dacă eşti mai pragmatic şi realist, ţi-ai putea dori doar să cunoşti o persoană plină de generozitate, mărinimie, eleganţă. Dacă acea persoană ar fi de genul masculin ar trebui să-l scoată din anonimat cavalerismul şi distincţia. Evident că simplitatea, în cazul oricărui gen, este un atribut al nobilităţii, iar noi, oamenii, în încăpăţânata dorinţă de a părea "nobili" uităm. Unii chiar se infatuează aşa de grosolan, încât urâtul îşi scoate colţii şi proiectează imagini ridicole dar care se hazardează totuşi să pară "nobile". Mai uităm şi că libertatea cea mai scumpă este aceea a conştiinţei, a gândirii şi este suprema nobleţe a omului care e om. Unii, cu tendinţe vădite de caste, posesori de diverse "feude" sau titluri, descendenţi direcţi ai unor aristocraţi au aceste privilegii asigurate şi vrând-nevrând îi înnobilează. Însă aceste titluri care le conferă drepturi absolute asupra unor posesii, nu le dă din păcate şi acea supremă nobleţe de care aminteam mai sus. Aceea trebuie singuri să şi-o asigure. Francezii spun: Noblesse oblige şi au dreptate. Nu poţi răspunde altfel unei sensibilităţi deosebite, unui comportament ireproşabil şi unei ţinute corecte decât cel puţin la fel. Însă, sunt oameni, din păcate tot mai mulţi, care nu mai pun preţ pe dictoane ca cel menţionat sau cum ar fi: Omoară-ţi duşmanii cu bunătatea ta!, pentru că, spun ei, nu mai sunt actuale. În prezent, se apelează la dictoane gen ochi pentru ochi, dinte pentru dinte şi totul este un soi de întrecere cine ajunge primul la finish. Începând cu primele ore ale dimineţii şi până seara târziu, totul este un sprint. Trăim în fugă, mâncăm în fugă, iubim în fugă, dormim în fugă şi uităm în final spre ce anume alergăm cu atât patos şi uitare de noi. În aceste condiţii, e tot mai greu să găseşti parfumul nobleţii. Această lume ahtiată după senzaţional, după lucruri desuete şi după un ridicol demn de fabulele lui Grigore Alexandrescu sau La Fontaine nu mai îndrăgeşte nobleţea, chiar te satirizează crunt dacă tu încerci să o faci. Acei care se coboară la cele mai întunecate şi joase etaje ale uitării de ei şi scot la iveală o grosolănie crasă murdărind iremediabil conceptul însuşi de a fi pentru cel mai pragmatic şi zice-se mai realist, a avea, îţi stârnesc dorinţe lăuntrice de a le trage nişte perechi de palme pentru a-şi aminti cine sunt şi, uite aşa, uiţi cu desăvârşire de nobleţe fiind încurcat de gânduri răzbunătoare şi intolerante. Evident că îţi pot doar stârni acele dorinţe lăuntrice, nu e cazul să le şi pui în aplicare!

Parfumul nobleţii în viziunea proprie, ar avea mirosul inconfundabil al simplităţii şi bunătăţii, aroma proaspătă a libertăţii conştiinţei şi a gândirii, ar fi cu accente puternice de sensibilitate şi generozitate, iar notele mai înalte şi de final ale parfumului ar fi evidenţiate printr-o conduită corectă şi verticală. Să nu uităm că "singurul domeniu în care cuceritorii capătă nobleţe este dragostea!" cum spunea literatul Vasile Ghica.

Cum spuneam încă de la început, greu de găsit acel parfum al nobleţii. Voi l-aţi găsit?

Vă dedic o fabulă şi o melodie plină de nobleţe ce se asortează foarte bine cu tema de astăzi. Cer senin în suflet!
Catârul ce-şi laudă nobilitatea

"Catârul unui părinte
Cu proastele lui cuvinte
Noblețeaîși lăuda,

Zicînd fără încetare

Că de o virtute mare

Exemplurimumă-sa da,

Că ea a fost la războaie,

Că la cutare bătaie

Singură abiruit,

Și că l-a ei privire,

Oricare om cu simțire

De totrămînea uimit;

De aceea se cuvine

Oamenii să i se-nchine,

Domnulcatîr socotea;

Și uitînd a sa rea stare,

Părinteasca naintare

La luminătot scotea.

Dar cum se sfîrși noblețea?

Cînd îi veni bătrînețea.

Larîșniță el fu pus,

Unde, prost, în scăpătare,

De tatăl său, măgar mare,

El aminteși-a adus." (Ed. 1832)

Sursa fabulei lui Grigore Alexandrescu

Minunata lume a poveştilor parfumate a început la MIRELA.

Au mai scris:

Carmen Dictatura justitiei

Vero
Daurel

Pe cărări tomnatice, prin pădure

2011-10-08T23:26:00.000+03:00

"Prin pădurilemari rătăceam îndelung,

căutam poveşti auzitedin copilărie.

Prin munţii înalţirătăceam îndelung,

căutam castele visateîn tinereţe.

În grădina iubituluin-am rătăcit

aici era veselul cuc pecare dorul meu îl urmase."

Edith Södergran Prin pădurilemari

Te caut mereu, suntflămândă de tine! Mi-e foame de buze cărnoase cu gust de fruct copt, mi-e dorde pădurea verde şi iarba ce se întindea între noi. Când se va opri acesttumult, iureş al trecerii anotimpurilor ce ne desparte clipele de beatitudine?Totul e un sprint! Mergem în fugă, iubimîn fugă, dormim în fugă. Apropos ştii ca a venit toamna? E toamnă şi din nou măcuprinde acel vârtej ameţitor de emoţii ca la fiecare început de vals alfrunzelor. Aş vrea ca acest tumult în care ne ducem viaţa să stagneze pentru căe doar o iluzie faptul că ne descurcăm în labirintul lui. Mi-aş mai dori ca săne gândim măcar din când în când la frumuseţea din jur. Să ascultăm glasulnaturii, să vedem cum creşte firrul ierbii sau să facem o plimbare simplă înpădure înconjuraţi doar de alaiul de frunze foşnitoare. Covorul moale şi paletacromatică din jur, doar ele, ar trebui să ne facă să ne oprim măcar câtevaclipe pentru a inspira miresmele umede şi amărui inundate de un fum abiaperceptibil şi învăluite de o ceaţă răcoroasă ce dă pădurii un aer de basm.Vântul plăpând de toamnă să dezmierde după-amiezile petrecute în natură. Să neuităm apoi în jur, să atingem frunzele scorţoase şi pictate în culori de vis,să ne odihnim lângă trunchiul unui copac din inima pădurii, să ascultămliniştea profundă sau respiraţia caldă de lângă noi. În pădure toamna, deşitotul are o undă de tristeţe, magia culorilor şi a locurilor tainice oestompează. Vraja desprinsă din basme uitate ne poate cuprinde atunci cândpăşim pe cărări tomnatice şi ne alungă gândurile grele ce ne împresoară uneorifruntea. Am putea chiar să facem o înţelegere tacită cu frigul şi umezeala săne lase să visăm fie şi lângă o cană de ceai din fructe de pădure. Apoi, dacăam reuşi toate acestea, dar mai ales să ne regăsim în mijlocul naturii, amputea să ne dedăm unei pasiuni atât de omeneşti, să fim un întreg. Atunciparagina şi griul din jur nu ar mai părea aşa de întunecate, atunci lumina caremai ieri avea sclipiri jucăuşe ar fi mai strălucitoare şi mai caldă, atunciplecarea păsărilor în zări îndepărtate nu ar mai fi aşa de dureroasă, atuncipoate am fi mai aproape de noi, am iubi cu adevărat.

"Sunt singurăprintre arborii lacului,

Sunt prietena vechilorbrazi de pe mal

Şi confidenta secretă atuturor sorbilor tineri.

Singură stau culcatăşi-aştept,

n-am văzut pe nimenitrecînd pri n părţile-acestea.

Flori mari mă privescde sus, de pe lujere-nalte,

Plante agăţătoare amaremi se strecoară în sân,

n-am decât un numepentru tot, pentru toate, şi numele-i dragoste."

Edith Södergran Suflet în aşteptare

Poveştile parfumate au început la MIRELA.

Au mai scris:

Sara

Lili

MaxPeter

Gina

Shayna

Rokssana

Gabi

OctoberCat

GabrielaCimpoca

Maci - Miercurea fara cuvinte

2011-10-05T17:43:00.000+03:00

Alte lecţii de viaţă

2011-10-02T17:31:00.000+03:00

Am găsit aceste lecţii preţioase prin documentele din calculator şi cred că merită citite. Nu ştiu cine este autorul... Enjoy!

AM ÎNVĂŢAT...

Am învăţat... că nimeni nu este perfect...
Până când nu te îndrăgosteşti.
Am învăţat ...că viaţa e dură...
Dar eu şi mai şi!!!
Am învăţat ...că
şansele nu trebuie niciodată să le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le
prinde din zbor o altă persoană.
Am învăţat că atunci când porţi pică şi
amărăciune fericirea se duce în altă parte.

Am învăţat...
Că ar trebui mereu folosite vorbe
bune...Pentru că
mâine poate
va trebui să le retragi.
Am învăţat că un surâs
e un mod economic
pentru a-ţi îmbunătăţi aspectul.
Am învăţat
că nu pot sa aleg
cum mă simt...
Dar pot mereu să fac câte ceva.
Am învăţat...ca
atunci când fiul tău
nou născut îţi ţine degetul în micul lui
pumn... s-a lipit de tine pentru toată viaţa.

Am învăţat...că toţi
vor să trăiască în vârful
muntelui...Dar toata fericirea şi
creşterea au loc în timpul urcuşului.

Am învăţat ...că trebuie să te bucuri
de călătorie şi să nu te gândeşti doar la scopul ei.

Am învăţat ...
că e mai bine
să dai sfaturi doar in două
situaţii...
Când sunt cerute si când
de ele depinde viaţa cuiva.

Am învăţat
că, cu cât irosesc mai puţin timpul...
mai multe lucruri reuşesc sa
fac.

Parfum de vânt tomnatic

2011-10-01T08:30:00.005+03:00

Odată, un băieţel de aproximativ şase ani mi-a povestit cum a învăţat să respecte viaţa, cum le-a arătat oamenilor mari că, de fapt copiii sunt cei care ştiu adevărul. M-am aşezat liniştită pe o bancă, într-o după-amiază însorită, am privit îndelung toamna în ochii ei cenuşii, dar cu sclipiri încă de vară, iar băieţelul isteţ a venit în fugă şi s-a aşezat lângă mine, parcă mă ştia de mult timp, dorind să afle de ce-ul tuturor lucrurilor. Vântul șăgalnic se juca prin părul nostru, făcea curse nebuneşti printre frunze şi revenea mereu energic la banca noastră pentru a ne îndemna să vorbim. Asculta uneori cuminte şi visător, alteori se agita şi sufla parfum de crizanteme şi castane coapte. Era curios să afle şi el răspunsuri pentru a le împrăştia în eter, iar cei care doreau să le culeagă ca pe nişte roade, trebuiau doar să cutreiere cărările toamnei, să-i simtă parfumul aromat şi bogat şi să-i vadă surâsul enigmatic ca al Giocondei. Vizita neaşteptattă, dar plăcută a baiatului m-a binedispus Eram pregătită de o aventură în lumea lui şi încercam să ascult tumultul ideilor pe care le perora la intervale scurte. Băiatul, cu o figură destul de serioasă, mă fixa şi insista să-mi povestească peripeţiile lui, apoi să mă întrebe de ce par aşa de distrată:

- De ce nu eşti atentă la ce îţi spun?

Amuzată de situaţia creată, mă înarmez cu multă răbdare, îmi îndrept ochii spre interlocutor, încercând să-i acord atenţia cuvenită:

- Sunt ochi şi urechi! Te ascult! adaug convingătoare.

- De ce toamna totul pare obosit? începe tirul întrebărilor copilul.

- Toamna culorile îşi schimbă nuanţele! Nu toate par obosite, priveşte rubiniul şi stacojiul frunzelor şi îmi vei da dreptate!

- Bine! Ştii ce mă nelinişteşte? Doamna ne-a rugat la şcoală să surprindem tabloul toamnei într-o compunere şi mi se pare destul de dificil. Iniţial mă gândisem să-i declar război în numele a tot ce este verde în noi, dar uitându-mă mai atent pe fereastra clasei, m-a cucerit cu un surâs colorat, deşi obosit şi cu foşnet de frunze.

- Ce tablou frumos al toamnei! Ai imaginaţie bogată! încerc eu să completez când face o mică pauză. Însă, fără să audă laudele mele, a continuat cu întrebările.

- De ce doamna nu a înţeles nici măcar desenul meu despre toamnă de la ora de educaţie plastică? spuse vizibil afectat copilul isteţ.

- Ai încercat să-i explici ce ai vrut să desenezi?

- Bineînţeles! Dar, ori era prea fudulă de urechi, ori nu a vrut să înţeleagă... Am fost dezamăgit! În plus, oamenii mari dau uneori sfaturi greşite şi cer prea multe lămuriri. Poate e mai bine că nu a insistat, dezamăgirea era poate mai mare.

- Aş putea să văd şi eu desenul tău în una din zilele următoare? continui eu, oarecum intrigată. Din nou sunt ignorată, iar glasul lui continuă şirul gândurilor ce-l măcinau.

- De ce oamenii mari sunt aşa, de pe altă planetă? a întrebat piticul fără să audă interogaţia mea. Zâmbesc instantaneu, iar vântul îmi ţine isonul, răscolindu-mi părul şi gândurile. Parcă încearcă să mă atenţioneze că merg pe teren minat.

- Mie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele! a spus apoi băiatul contrariat de râsul meu şi cu o seriozitate matură.

- Nu am râs de tine! Mi-a plăcut mult afirmaţia ta! Are ceva adevăr în ea! răspund repede ca să dreg momentul stânjenitor.

- Eşti şi tu un pic aeriană! Tu de pe ce planetă eşti? m-au întrebat ochii rotunzi şi albaştri, plini de mister de lângă mine.

- Sunt de pe aici! Te asigur că sunt pământeancă ca şi tine!... încerc să-i răspund fără să mai zâmbesc de data aceasta. Vântul, amuzat şi el de hilarul situaţiei, s-a băgat între noi. încercând să scoată răspunsuri şi idei din suflet, dar o tăcere plină de visare s-a aşternut între noi. O creangă ce-şi plângea frunzele rupte din ram, ne aducea fâlfâiri de aripi, iar vântul prezent şi pus pe şotii prelungea zborul fâşiilor multicolore într-un joc vesel de toamnă.

- Oamenii mari au impresia că ştiu ce e viaţa! a continuat gânditor micuțul Ştie-Tot. E trist că se gândesc doar la cifre, la case şi mașini şi alte nimicuri plictisitoare. Ştii ce uită ei?

- Nu! Te rog să-mi spui! Chiar mă interesează! spun eu serioasă de data aceasta.

- Uită că un prieten e mai important decât toate acestea!

- Ai perfectă dreptate! răspund uimită de răspunsul profund pe care l-am primit. Cred că era prima dată când întrebarea mea a primit un răspuns prompt. Ca şi cum nu auzise ce am completat, băiatul a continuat jocul lui printre cuvinte.

- Fiecare drum de om mare începe printr-un pas de om mic. Acasă la mine am tot felul de animale, de plante şi jucării, dar nu am un prieten adevărat. Mă joc cu ele, dar simt că nu au suflet. Vrei să fii tu, prietena mea? Vrei să ne jucăm? au întrebat rugători ochii cu sclipiri diamantine.

Sinceritatea şi propunerea dezinvoltă m-au dezarmat total, am renunţat la platoşa maturităţii pentru că eram iremediabil cucerită şi am intrat cât de firesc am putut în jocul lui.

- Aş fi mai mult decât onorată să fiu prietena ta! răspund veselă.

- Hai să alergăm atunci! Vino să vezi colţul meu preferat! spuse băiatul entuziasmat şi mă apucă ferm de mână. Picioarele noastre au măturat resturile de iarbă verde ce au rezistat cu stoicism secetei şi am ajuns în faţa unui colţ de rai. Fire fragede de flori, de toate nuanţele şi cu miros amărui şi fluturi zburdalnici se legănau pe aripile vântului molcom, lansând promisiuni măreţe spre cei care le priveau.

Într-o parte aveau casa şi o familie de papagali multicolori foarte ocupaţi cu zbenguiala de după-amiază, iar pe tulpina arborelui de lângă noi o veveriţă se cocoţa foarte grăbită. Era ireal, dar simţeam strângerea de mână, caldă şi sinceră, precum şi parfumul copilăriei. Nu era nici o clipă de pierdut! Am alergat împreună pe la toate florile, le-am sorbit aroma de toamnă şi când am încercat să ajung la păsări, glasul sonor al copilului m-a apostrofat:

- Fii atentă! Vei călca gărgăriţa aceea frumoasă! Stai pe loc!

Am încremenit ca o statuie, iar băiatul a luat buburuza şi a înălţat-o spre cer. Imediat a luat-o la fugă şi a dispărut la fel de brusc cum apăruse în viaţa mea, pe aripile jucăuşe ale vântului ce încerca să se joace de-a v-aţi ascunselea cu sentimentele mele noi, rămase în suspans. Eram prea nedumerită ca să observ pâlcurile de sălcii din depărtare ce valsau ciudat pe ritmul impus tot de vânt şi fremătau neliniştite. Castanele cădeau cu zgomot pe asfaltul aleilor, iar eu mă feream să nu fiu lovită.

Atunci, am simţit pe faţă plânsul toamnei şi-am ştiut că voi păstra în suflet verdele ce-a pierit. Am deschis ochii şi-am simţit boarea răcoroasă a vântului ce umfla perdelele prin fereastra deschisă şi împrăştia parfumul lui nostalgic în camera dragă, parfum de ploaie rece şi plin de melancolii târzii. Fusese doar o plimbare cu toamna de mână prin închipuirile mele, dar o plimbare memorabilă.

" Adevărata prietenie este ca sănătatea. Valoarea ei este rar apreciată până când nu ai pierdut-o." autor anonim

Parfumul de poveste a început la MIRELA.
Tema de astăzi este la propunerea Rokssanei.
Au mai scris:
Shayna
Innerspacejournal
Carmen Intre vis si realitate2
g1b2i3
Carmen Dictatura Justitiei

Lecţii de viaţă

2011-09-30T23:01:00.001+03:00

Am primit o frumoasă invitaţie la introspecţie de la Tetris, care la sugestia lui Rontziki a scris o leapşă despre lecţiile de viaţă învăţate până în momentul actual. Mi-au plăcut mult lecţiile lor de viaţă şi vreau să le mulţumesc pentru că s-au gândit şi la mine. Pare o temă dificilă la prima citire, dar am găsit un mic răgaz şi am scris despre ce am simţit că am acumulat ca şi lecţii până acum. Voi încerca să le pun în ordinea pe care mi-o dictează starea de moment...

* Am învăţat să apreciez fiecare om pentru ceea ce este, nu prin ceea ce încearcă să dovedească.

* Cred că este bine să învăţăm să ne respectăm pe noi înşine. Eu încă lucrez la acest aspect, pentru că am ajuns la concluzia că nu are rost să te epuizezi din toate punctele de vedere pentru a realiza o muncă de grup. Viaţa e prea scurtă pentru a-ţi pierde energia vitală.

* Am învăţat să văd doar partea plină a paharului din orice experienţă de viaţă, chiar dacă sună a clişeu şi să mă simt bine în propria piele.

* Am învăţat că dragostea este liantul care ne uneşte pe noi, oamenii şi ne învaţă că nu e suficient să plătim şi să încasăm nişte servicii reciproce.

* Am învăţat că banii nu sunt decât nişte reprezentări ale avuţiei şi puterea lor se reflectă doar în stările de conştiinţă. Nu vreau să fiu sclavul lor pentru că trupul nu mănâncă bani, iar sufletul nu se hrăneşte cu simple aparenţe.

* Am învăţat să apreciez simţul nuanţei, să accept şi alte opinii şi să încerc să armonizez contrariile.

* Am învăţat că nu este indicat să alerg după himere şi iluzii, mai degrabă să fiu realistă şi generoasă cu trăirile autentice.

* Am învăţat să-mi acord timp pentru a respira cu adevărat, pentru a dezvolta pasiuni plăcute sufletului.

* Am învăţat că pot suporta destul de mult după ce am crezut că am depăşit suportabilul.

* Am învăţat să mă bucur de lucrurile mărunte care de fapt compun viaţa.

* Am înţeles după ceva lecţii dureroase că suferinţa, moartea fac parte din viaţă pentru a-i accentua frumuseţea clipelor şi pentru a ne face mai puternici. Am scris mai multe despre aspectul acesta aici.

Mai sunt multe lecţii, dar mă voi opri deocamdată la acestea. Plus că experienţa ne ajută să acumulăm mereu altele şi să încercăm să evităm, pe cât posibil, aspectele neplăcute.

Vă doresc un sfârşit de săptămână cu cer senin şi iubire multă! :)

Dor de toamnă

2011-09-29T21:30:00.001+03:00

Mi-e dor de toamnă, de ploi ce spală

Aleile pline de frunze si de îndrăgostiţi.

Mi-e dor de toamnă, de glasul tău

de mâna caldă şi cuvântul amor.

Mi-e dor de crizanteme şi de joc în doi

de nostalgii şi parfumul părului tău.

Aştept să-nvie culori de vis, să-mprăştie peste munţi

un fum difuz şi vântul să-l ademenească spre mine

şi să-mi şoptească toamna atunci că încă mă iubeşti cu dor.

@Lolita_2011

Veselie maximă

2011-09-28T00:01:00.002+03:00

Multumesc photonature2010 pentru superbele fotografii! :-)

"Sorb razele pe care le trimiţi
Pe câmpul plin de-o harnică speranţă,
Şi simt, treptat, cum nervii mei trudiţi
Se umplu de-o frenetică substanţă." restul aici.

Mai multe despre imaginile tăcute la CARMEN.